Faptul că ne adunăm împreună ne face Biserică?

Putem să ne adunăm din cauza necazurilor.

Putem veni împreună din pricina lacrimilor de tristețe.

Putem sta împreună cu frica în sân.

Putem fi în adunare pentru că ne-a adus boala, falimentul sau despărțirile.

Dar aceasta înseamnă să venim la adunare și să fim doar o mulțime de oameni necăjiți, temători, îngrijorați și suferinzi.

Sub acțiunea Duhului Sfânt frica nu mai devine motorul care ne aduce laolaltă, nici necazul, nici durerea, ci motorul devine dragostea: 1 Ioan 4:18 – “În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”

Duhul Sfânt a răspândit pe ucenici, i-a scos din cameră și i-a dăruit lumii datorită noii mentalități dobândite, datorită acestei transformări lăuntrice profunde: nu mai suntem bătuți de soartă, ci copiii iubiți de Dumnezeu.

Lumescul ne e dușman, dar lumea trebuie să devină ogorul unde aducem lumina cerului.

Ierusalimul trebui câștigat pentru Dumnezeu

Iudeea trebuie străbătută de Vestea Bună.

Samaria trebuie luminată de Adevăr.

Marginile pământului trebuie atinse de Golgota.

Nu suntem împreună din cauza fricii, îngrijorării și necazurilor, ci datorită dragostei de Dumnezeu care ne-a cucerit și care ne orientează spre o o viață în care nu mai domnește frica, ci pacea lui Dumnezeu.

Suntem uniți prin scop și nu prin circumstanțele de viață. Zaharia 12:10 – “Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns….”

Deci Duhul Sfânt schimbă natura părtășiei în sensul că nu suntem doar oameni loviți de viață, hăituiți de necazuri și chiar temători în fața oamenilor, ci devenim oameni cu o gândire nouă: fugeam de necazuri, dar acum știm că necazurile lucrează răbdare.

Mă ajută să nu iau decizii proaste.

Mă ajută să nu apuc pe drumuri greșite.

Dacă stai un pic și te liniștești e posibil să ai o ideea mai bună decât atunci când te năpustești, sub imperiul furtunii emoționale, să rezolvi lucrurile.

Iată de ce ni se spune că răbdarea aduce biruință, adică noi ne liniștim, ne calmăm și luăm cele mai bune decizii.

Locul unde dragostea turnată de Duhul Sfânt ne transformă din fugari cu ușile închise în armata lui Dumnezeu.

Locul unde necazurile nu ne mai sperie, nu ne mai dărâmă sufletește, ci devin lucrarea de modelare a sufletului nostru în drumul lui către cer.

Locul unde Dumnezeu te împodobește ca Mireasă pentru nunta cu Mirele Isus.

Locul unde se cutremură pereții de rugăciunea fierbinte a sfinților.

Locul laudelor pentru Dumnezeu care coboară prezența slavei Lui.

Tu și eu am primit darul de a fi Biserică prin revărsarea Duhului Sfânt.

Să curgă și azi Duhul Sfânt peste noi.