E război – Florin Ianovici

Se spune că timpul le rezolvă pe toate. Ei bine, nu e chiar așa. Timpul nu le rezolvă pe toate.

Nu rezolvă răutatea.

Unii s-au înrăit mai mult. Răutatea a devenit mai calculată, mai letală, mai precisă în a lovi fără ezitare. Când lui Dumnezeu i-a părut rău că a făcut pe om, a privit spre răutatea și silnicia unui pământ în care până și întocmirile gândurilor era îndreptate spre rău.

Există în textul Biblie o mențiune îngrozitoare: ,,în fiecare zi’’. Răutatea necontenită, răutate fără pauză, este ca o apă tulbure care te acoperă fără să mai poți respira.

Ia aminte la ce îți spun: răutatea nu are adevăruri deși strigă peste tot că este în slujba adevărului. Dacă adevărul nu este rostit în dragoste este o minciună chiar dacă ar spune că 1+1=2. De ce spun aceasta? Pentru că răutatea este o rădăcina a inimii care otrăvește tot, este un mucegai interior, o igrasie a sufletului.

E război și încă unul mondial. A pornit din grădina Edenului. Se numește războiul inimii. Ucraina este numai un prilej de a vedea dacă ai predat armele sau încă lupți să fii bun, să fii milos și să ierți pe cel ce ți-a greșit. Tocmai ce am redat un verset biblic…!

Tu luptă ca să câștigi războiul inimii. Cele mai puternice arme sunt o inimă bună și un cap bun. Bunătatea este un titlu de valoare la purtător, nu se devalorizează niciodată și se încasează în cer.

Când m-am rugat zilele acestea pentru pacea țării, pentru pacea noastră, am simțit în inimă o cercetare, un glas al conștiinței care spunea: ,,ce ați învățat de la pandemie?’’. Apoi a urmat o tăcere lungă. Bunătatea luptă prin ștergar, lighean și șorț. Am înțeles oare ce a făcut Hristos la Cină?

Lasă cântarul meritelor, abandonează calea justiție celorlalți și roagă-te ca Dumnezeu să reverse dragoste în suflet, dragostea care alimentează bunătatea. Să știi că bunătatea seacă atunci când nu mai curge izvorul dragostei cerești în tine. Când dragostea este turnată de sus, bunătatea curge peste pământ.

Nu rezolvă dezbinarea.

Mă îngrozesc bombardamentele care s-au abătut peste orașele din Ucraina. Au murit aproape 400 de civili. Primarul unui oraș relata cum sub ochii lui a murit o mamă și doi copii. Un copil ce se plimba cu bicicleta în orașul Uman a fost ucis de un obuz rusesc. E inuman ce s-a întâmplat în orașul Uman. Nu e locul să fiu alegoric, dar nu pot să nu remarc modul cum viața ne oferă subtitrări discrete.

Există însă vreun bombardament mai aprig ca certurile, harțagul zilnic, cuvintele care șuieră ca niște gloanțe căutând inimi pe care să le sângereze? Cred că lumea este mai unită ca niciodată în a fi dezbinată. Certurile de partide, învrăjbirile, mușcatul semenilor a devenit cotidian. Cuvintele au devenit ca niște pocnitoare chinezești care fac sufletul să sară din loc la zgomotul lor asurzitor.

Nimeni nu argumentează, nimeni nu mai realizează că omul e om și tastatura e tastatură, ci fiecare vrea să bage pe gât celălalt părerea lui, adevărul lui. Răstălmăcirea a ajuns să domine fiecare discuție. Se face o disecție lingvistică fără sens, fără logică, fără vreo urmă de logică elementară sau bun simț.

Războiul vorbelor, certurile care sunt slobozite ca nișe ape mari în fiecare zi, sunt apucături care ne transformă în fiare și ne fură simțul umanității, ne dezbracă de haina de copiii de Dumnezeu și ne transformă în haimanale încrâncenatecare cutreiere pe ulițele lumii căutând pe cine să sfășie.

E război. Unul în care respectul este asediat. Unul în care pacea a dispărut și când dormim. Tu să câștigi războiul inimii și să cauți pacea, unitatea și să privești pe cel de lângă tine mai presus de tine însuți. Tocmai ce am folosit un verset biblic…!

Tu să eviți certurile de cuvinte, să te abați de la învălmășeala de vorbe și să zidești cu Cuvântul. Tu să fii constructor, nu demolator. Pavel, cel legat în lanțuri, Pavel cel întemnițat le spunea celor liberi: îngăduiți-vă unii pe alții, altminteri deși liberi, umblați în lanțuri. Tu să nu uiți că cea mai mare dovadă de Duh Sfânt este unirea Duhului prin legătura păcii. Coborârea Duhului Sfânt peste tine, înalță pe aproapele tău în ochii tăi.

Suntem sub asediu: răutatea și dezbinarea ne bombardează.

Suntem în tranșee: bunătatea și unitatea se apără cu îndârjire.

În dreptul tău cine va câștiga războiul?

A trecut timpul.

Pandemia aproape că s-a dus și noi tot nu suntem bine.

Trece timpul și răutatea nu se rezolvă. Nici dezbinarea dintre noi.

Ne-am înrăit și ne certăm mai mult ca niciodată.

Astăzi ai o zi în dar.

Ce vei face?

Fiți buni unii cu alții și trăiți în pace.

Iată biruința de care avem nevoie.