„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.” (Psalmul 119:103-104)
Dacă ar exista undeva o traducere a Bibliei pe care eu să nu o am, nu aș ști ce este. Ce vreau să spun e că n-o să mă cert niciodată, n-o să mă ambalez niciodată și nici n-o să mă aprind din cauza unei traduceri. Unele sunt bune, iar altele nu. Motivul pentru care astăzi există discordie în ceea ce privește traducerile Bibliei este că unii oameni consideră că textul e un scop în sine. Textul este un mijloc pentru atingerea unui scop. Marea greșeală care se face în ziua de azi este că se crede că, dacă facem ca Cuvântul să fie spus în mod diferit, el va avea nu știu ce efect magic. Dacă este citit în versiunea King James, este în regulă. Dar dacă avem o versiune nouă, care diferă doar puțin, am primit în mod automat ceva nou. Această gândire nu este corectă. Luminarea este cea care contează în Cuvântul lui Dumnezeu, ca mijloc către scop, exact așa cum drumurile sunt un mijloc care duce la o destinație. În sine, drumul nu este nimic. Nimeni nu a construit vreodată un drum, sădind flori pe marginea lui, ca mai apoi să zică: “Asta e un drum.” Ceea ce spune este: “Asta e calea, un mijloc care duce undeva.” Biblia este o întreagă rețea de autostrăzi , care toate duc la Dumnezeu. Când textul a fost luminat înlăuntrul credinciosului, el sau ea știu că Dumnezeu este scopul spre care se îndreaptă, și acel credincios are credință reală.
Iubesc Cuvântul Tău, Doamne, e hrana și băutura mea în fiecare zi. Mă rog ca Duhul Tău cel Sfânt să-mi reveleze frumusețea Ta în această Biblie. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
