Trăim într-o lume plină de păcat și întuneric. Această afirmație nu ar trebui să te surprindă, mai ales dacă o citești ca un urmaș al lui Isus Hristos. În jurul nostru sunt oameni – de la familie la colegi la celebrități – care încearcă să promoveze o viziune plină de păcate și post-creștină.
Din păcate, mulți în biserici cad în capcana minciunii că nu există consecințe pentru păcatul nostru. În fond, dacă Hristos a murit pentru păcatele noastre, de ce nu am putea să continuăm să păcătuim? Prețul a fost plătit.
Desigur, păcatul contează. Păcatul nostru – al tău și al meu – a fost ceea ce L-a condus pe Isus pe cruce. Este greu să ne gândim la suferința pe care a îndurat-o în locul nostru și să nu recunoaștem gravitatea păcatului.
Primul capitol al cărții lui Iona este un exemplu elocvent al consecințelor păcatului nostru. Toți cunoaștem povestea:
Dumnezeu i-a poruncit profetului Iona: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei”. (Iona 1:2).
Ninive a fost considerată, la un moment dat, cea mai mare cetate din lume. Cu toate acestea, ea nu este numită „mareˮ doar datorită dimensiunii sale, ci și datorită păcatului său. Orașul era notoriu pentru violența sa. Nu e de mirare că, atunci când Iona a primit mesajul, el a mers în direcția opusă.
I-a fost frică? Poate, dar știm și că el nu dorea ca Ninive să experimenteze iertarea lui Dumnezeu (Iona 3:10, 4:1-2). În schimb, Iona a fugit de Ninive, ajungând în cele din urmă pe mare și fiind aruncat peste bord, ajungând în „pântecele peșteluiˮ (Iona 1:17).
Ce putem învăța din călătoria tumultuoasă a lui Iona?
În primul rând, păcatul ne determină să fugim de Domnul. De două ori în versetul 3, ni se spune clar că Iona încerca să scape de „Fața Domnuluiˮ. Acest lucru este insinuat din nou în versetul 10. Iona a mers la Iafo, a plătit tariful și s-a urcat în corabie.
Este interesant faptul că acest profet, care a conversat cu Dumnezeul Atotputernic, a crezut că poate scăpa de prezența Domnului prin mutarea fizică dintr-un loc în altul. Însă cât de des facem și noi același lucru din punct de vedere spiritual? Păcatul ne determină să petrecem mai puțin timp studiind Biblia și mai puțin timp în rugăciune, îndepărtându-ne de prezența lui Dumnezeu în viața noastră.
În al doilea rând, păcatul nostru va afecta și pe alții. Păcatul lui Iona a avut un impact atât de puternic asupra marinarilor experimentați, încât aceștia erau terifiați. Nu mai văzuseră niciodată o furtună ca aceasta și au fost nevoiți să arunce mărfurile (adică veniturile lor) în mare în timp ce corabia se destrăma. Mai mult, când au aflat că Iona era cauza furtunii, au fost nevoiți să ia o decizie dureroasă, o decizie de viață și de moarte.
În mod similar, ai putea crede că păcatul tău nu lezează pe nimeni, dar acest lucru nu este adevărat. Soțul sau soția ta, copiii, colegii sau biserica sunt probabil afectați, indiferent dacă tu sau ei își dau seama.
În al treilea rând, păcatul poate aduce o falsă stare de liniștite. Chiar și în mijlocul furtunii uriașe – în timp ce marinarii descărcau frenetic corabia și strigau la zei păgâni – Iona dormea liniștit în fundul bărcii.
Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face este să folosim „paceaˮ ca factor determinant în a judeca dacă suntem în mijlocul voii lui Dumnezeu. Ai putea simți că scapi nepedepsit de păcatul tău sau că nu este mare lucru, dar în cele din urmă va ieși la iveală.
În cele din urmă, păcatul ne va duce în locuri în care nu dorim să ajungem. Din cauza neascultării lui Iona față de Dumnezeu, el s-a găsit în mijlocul unei furtuni în Marea Mediterană. În cele din urmă, a fost aruncat peste bord în mare și, până la versetul 17, se afla în pântecele unui pește. Nu era o situație bună.
Am un prieten care spune că păcatul te va duce în locuri în care nu vrei să ajungi, te va ține mai mult decât vrei să rămâi și te va costa mai mult decât îți poți permite să plătești. Când rămânem în păcat, păcatul strânge lațul în jurul nostru și ne va fi mai greu să scăpăm. Să ne gândim la asta: Dacă nu ni se iartă niciodată păcatele, atunci vor fi păcatele noastre care ne vor duce în iad – un loc în care nimeni nu vrea să meargă.
Orașul Ninive era infectat de păcat, dar odată ce Iona a proclamat mesajul lui Dumnezeu, ei s-au pocăit imediat și au strigat către Dumnezeu. „Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.ˮ (Iona 3:10).
La fel se poate întâmpla și cu noi. În loc să ne mândrim cu păcatul nostru sau să minimizăm impactul său, trebuie să vedem gravitatea lui și să ne pocăim și noi. Când se întâmplă acest lucru, lanțurile și robia păcatului pot și vor fi rupte prin Isus, Mântuitorul nostru.
De Will Graham
Sursă text și foto: Harbingersdaily
