John Bunyan s-a născut în Elstow, lângă Bedford, în 1628, fiul lui Thomas Bunyan și Margaret Bentley. El și-a urmat tatăl în meseria de arămar, dar s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și „a avut puțini egali, atât pentru a blestema, a jura, a minți și a huli numele sfânt al lui Dumnezeu”. În adolescență, s-a alăturat Armatei New Model a lui Cromwell, dar și-a continuat căile rebele. Viața i-a fost salvată o dată când un coleg soldat i-a luat locul la asediul Leicesterului și „în timp ce stătea santinelă, a fost împușcat în cap cu un glonț de muschetă și a murit”.
Eliberat din armată după trei ani, Bunyan s-a căsătorit cu o femeie cu frică de Dumnezeu (al cărei nume este necunoscut) în 1648, care a adus cu ea două cărți: The Plain Man’s Pathway to Heaven (Arthur Dent) și The Practice of Piety (Lewis Bayly). Acestea l-au condamnat pe Bunyan pentru păcatul său, iar el a făcut încercări de a-și reforma viața. Dar și-a dat seama că era pierdut și fără Hristos când a intrat în contact cu un grup de femei a căror „conversație veselă despre noua naștere și Hristos l-a impresionat profund”. În 1651, femeile l-au prezentat pastorului lor din Bedford, John Gifford, care a contribuit la determinarea lui Bunyan la pocăință și credință.
În același an, s-a mutat la Bedford împreună cu soția și cei patru copii, inclusiv Mary, primul copil născut, care fusese oarbă de la naștere. A fost botezat prin scufundare în râul Ouse în 1653. Numit diacon al bisericii lui Gifford, mărturia lui Bunyan a fost folosită pentru a conduce mai mulți oameni la convertire. Până în 1655 Bunyan predica însuși la diferite congregații din Bedford și sute au venit să-l asculte. John Owen a spus despre el că ar schimba cu plăcere toată învățarea sa pentru puterea lui Bunyan de a atinge inimile oamenilor.
În anii următori, Bunyan a început să publice cărți și a devenit un scriitor puritan de renume, dar în această perioadă, prima lui soție a murit. S-a recăsătorit în 1659, cu o tânără evlavioasă pe nume Elisabeta, care urma să fie un avocat ferm pentru soțul ei în timpul închisorii sale – pentru că în 1660 Bunyan a fost arestat pentru predicare fără permisiunea oficială a regelui Carol al II-lea; urma să petreacă următorii 12 ani și jumătate în Bedford County Gaol.
Deși a fost o perioadă de multă suferință, anii de închisoare ai lui Bunyan au fost productivi, pentru că a scris pe larg, având alături doar Biblia și Cartea Martirilor a lui Foxe, publicând titluri precum Comportamentul creștin, Orașul sfânt și Apărarea doctrinei justificării. De o semnificație deosebită pentru povestea sa de viață a fost Grace Abounding to the Chief of Sinners, care a relatat viața lui până la momentul întemnițării sale.
În cele din urmă a fost eliberat în 1672 și și-a început păstoritul în Bedford, fiind numit de congregație în ianuarie precedent. După câțiva ani de roadă în slujire, în martie 1675, Bunyan a fost din nou închis pentru că a predicat public fără licență. În timpul acestei închisori a început prima parte a celei mai faimoase cărți a lui, Călătoria Creștinului ( The Pilgrim’ Progress), care urma să vândă peste 100.000 de exemplare în primii zece ani de tipărire.
Eliberat în 1677, Bunyan și-a petrecut ultimii zece ani ai vieții slujind congregației sale și scriind, inclusiv – Vino și bine ai venit la Isus Hristos (1678), Viața și moartea domnului Badman (1680), Războiul Sfânt (1682) și a doua parte a The Pilgrim’s Progress (1685). A mai publicat zece cărți în ultimii trei ani ai vieții sale, printre care The Jerusalem Sinner Saved și The Acceptable Sacrifice.
În august 1688, după ce a mediat cu succes într-un dezacord între un tată și un fiu, în timp ce călărea de la Reading în Berkshire la Londra, Bunyan a răcit și a făcut febră. A murit în casa prietenului său John Strudwick, băcan și vânzător de pe Snow Hill din Holborn.
sursa text si imagine: BannerOfTruth
