Sabina Wurmbrand

S-a născut ca Sabina Oster, la 10 iulie 1913 la Cernăuți, un oraș din regiunea Bucovinei, a Imperiului Austro-Ungar, care a devenit parte a României după primul război mondial, iar din al doilea război mondial a făcut parte din Ucraina.

Această zonă a fost un important centru educațional și cultural pentru credința evreiască. Sabina a absolvit liceul la Cernăuți, apoi a studiat limbi străine la Sorbona din Paris. În timp ce lucra la București, s-a căsătorit cu Richard Wurmbrand în 1936. În timpul unei vacanțe din acel an, atât Richard, cât și Sabina s-au convertit la credința creștină, alăturându-se bisericii Misiunii Anglicane din București.

În timpul ocupației României, în 1940-1943, părinții Sabinei, două surori și un frate, au fost uciși în lagărele de concentrare naziste. Din 1940 până în 1945, ea a scos copii evrei din ghetouri, a predat în adăposturi pentru bombe și a fost arestată de mai multe ori pentru activități creștine subterane în timpul unei stări de război.

Sabina și soțul ei au fost scutiți de execuție prin intervenția redactorului-șef al principalului ziar din România și prin interesul manifestat în cazul lor de lideri religioși proeminenți. În tot acest timp, Sabina a fost unul dintre ctitorii Bisericii Iudeo-Creștine din București.

La sfârșitul războiului, Sabina călătorea regulat la Budapesta, făcând contrabandă cu bunuri și alimente, în special sare, de care aveau nevoie refugiații care locuiau acolo. În timpul călătoriilor sale, ea avea să vorbească în mod activ forțelor de ocupație rusești despre credința creștină. În 1946, a organizat o ‘bucătărie de supă’ în București, care servea 1.000 de oameni pe zi în timpul unei secete severe. În zilele de vară ale anilor 1946 și 1947 a organizat tabere creștine pentru conducătorii religioși ai României de toate confesiunile. În acești ani a organizat și întâlniri de stradă cu adunări de până la 5.000 de persoane.

După arestarea lui Richard de către guvernul comunist în 1948, Sabina i-a încurajat pe tinerii miniștri să continue activitatea creștină subterană. A fost arestată în 1951 și dusă într-un lagăr de muncă pentru a construi la un canal fluvial. Ea a petrecut trei ani în închisoare și a stat în arest la domiciliu timp de mai mulți ani după eliberare.

Autoritățile comuniste au promis că o vor elibera dacă va divorța de soțul ei și va renunța la credința ei, ceea ce ea a refuzat să facă. Ea și familia ei au fugit din România în 1966, călătorind prin Europa și America, vorbind pentru Misiunea Creștină în Lumea Comunistă, care a devenit Vocea Martirilor în 1992.

Sabina a vorbit în mod activ cu bisericile, grupurile și conferințele timp de 32 de ani de la înființarea slujirii și și-a însoțit soțul pentru a depune mărturie la audierile Congresului cu privire la persecuția religioasă. Ea a scris, “Soția pastorului”, detaliind mărturia ei, care continuă să fie publicată în șase limbi.

Sursa text: WomenOfChristianity

Sursa Imagine: ReleaseInternational