Partea întunecată a Crăciunului – cum sărbătoresc demonii

Timp de citit:6 Minute, 18 Secunde

Dragul meu Amărel,

Așa cum mi-ai dat de înțeles, ultima mea scrisoare te-a dezgustat. Formula mea de încheiere „ți-a provocat furnicături pe șira spinării și greață”. În mod evident, ți-a făcut plăcere să-mi transmiți acest lucru.

Să nu uiți niciodată, nepoate, astfel de vorbe nu sunt genul de cuvinte pe care un nepot e îndreptățit să le scrie unchiului, darămite superiorului său. Văd că ai nevoie să-ți reamintesc asta. Deși ai fost repezit în ce mi-ai spus, îți înțeleg neîncrederea. Cum am îndrăznit eu – un comandant în armata Întunecimii Sale – să-ți urez la finalul scrisorii un „Crăciun Fericit”? N-ar trebui să simțim o oroare când vine vorba de ce s-a întâmplat, demult, în cea mai josnică zi dintre toate, zi pe care mulți alți demoni o evită ca pe o lepră?

Încă îmi amintesc atât de clar repulsia pe care am simțit-o când am auzit vestea Invaziei. Oamenii și-au văzut de treabă mai departe fără să-i dea importanță, dar noi am știut ce era cu adevărat – un act de război.

Eram un biet demon neexperimentat pe atunci; un ispititor junior, dar am vrut cu tot dinadinsul să mă aliniez în spatele Maestrului nostru, împreună cu cei mai experimentați colegi ai mei. Ei au venit cu un plan genial de devorare a tuturor copilașilor de parte bărbătească, pentru a-L vâna pe Dușmanul nostru. Pentru un timp, am crezut că L-am prins, dar nu a fost așa. A scăpat. Dintre toate locurile, s-a dus tocmai în Egipt.

Încă mă mai bântuie aceste amintiri… Dar, noi nu trebuie să ne dăm bătuți de Sărbători! Deși mulți demoni slabi și fricoși sting luminile, închid ușile și se ascund în această perioadă a Crăciunului, adevărații luptători întunecați invadează spațiul Dușmanului în căutare de suflete nepregătite pe care să le atragă de partea lor. Cred că vom fi mereu îngroziți de marea Venire.

Cu toate acestea, am ajuns să privim tăcuți și chiar plini de duioșie la felul în care oamenii celebrează această aniversare oribilă. Ne plac colindele lor, chiar cântăm împreună cu ei uneori, ne place să luăm parte la ospețele lor, să ne facem daruri, să decorăm, să ne uităm la filme… În timp ce alți demoni se furișează în umbre și își ling rănile, ei nu realizează că de fapt am recucerit terenul pierdut. Chiar nu observi influența noastră?

1. Crăciun Fericit!

Nu observi cum am reușit să facem ceea ce ne doream de atâta timp – să-L eliminăm din decor pe Prunc? Brazi, cadouri, lumini, Moș Crăciun și oameni de zăpadă, prăjituri și reuniuni de familie – acestea înseamnă acum Crăciunul! Am reușit să-L ascundem pe Prunc sub o claie mare de fân. Bucuria lor a devenit pe nesimțite o casă de poposire în care nu mai este loc. Au devenit ei înșiși niște păstori care rămân în câmp cu turmele lor. Niște magi care își fac daruri unii altora, fără să observe steaua care îi conduce spre Betleem. Hai să zicem „Merry Christmas!”. Noi pronunțăm „X-mas”. Nu avem nevoie de avariția lui Scrooge la această festivitate. Visurile meselor copioase le vor umple mintea. Vom goli buzunarele. O fi scăpat Pruncul acum 2000 de ani, dar între timp, am găsit noi metode prin care să ne descotorosim de El.

2. Înlocuiește-L pe Copilaș

Unii insistă să păstrăm o oarecare tradiție creștină de Crăciun. Eu le dau dreptate. Trebuie să fim isteți. Cei religioși nu vor renunța nici în ruptul capului la Copilaș. Nu este nicio problemă. Îl vom păstra ca pe un Isus adorabil și neajutorat, un bebeluș despre care să cânte doar. Uită-te acum la acest Isus sărbătorit. Nu vezi ce drăgălaș stă în brațele Mariei? Ce blând și ce senin este. Dar în același timp cât de nearticulat, fără prejudecăți și fără pretenții. Nu-i permite, sub nicio formă, să crească!

Pentru mulți am reușit să-L păstrăm ca un bebeluș căruia nu-I pasă de păcat, sfințenie sau de gloria Tatălui Său. Mai repede L-ar compătimi și alinta decât să I se închine cu reverență. Eu, unul, Îl ador pe acest Mesia din staul. Scena nașterii Lui pare mai degrabă o felicitare de Crăciun decât un loc unde ni s-a declarat război. Am reușit să-L înlocuim pe Emanuel cu un bebeluș adormit, fără putere și autoritate.

Acum e mai prejos decât Învingătorul, decât Dușmanul nostru în straie umile, mai prejos chiar decât un om oarecare. Nu mai este privit ca fiind copilul-Dumnezeu.

3. Pune accentul pe veselie

Odată ce am terminat cu Isus, trebuie să umplem acest gol. Simți cum pacea, speranța și bucuria plutesc în aer? Simți și tu căldura acelui sentiment de „totul va fi bine”? Noi l-am numit „spiritul Crăciunului”. Câteva zile libere, schimburi de cadouri, voie bună între oameni, familii reunite și uite așa am reușit să înlocuim „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” cu un sentiment general de veselie fără motiv.

Pune accentul pe voie bună. Dacă oamenii se concentrează pe propriile sentimente, atunci ai reușit cu siguranță să ascunzi „vestea bună care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”. Sentimentalism, nepoate, sentimentalism! Cu cât sursa bucuriei lor este mai emoțională, cu atât mai bine. Păsuirea pe care le-o oferim e temporară. După ce cadourile sunt desfăcute, casele rămân goale, veselia dispare și începe munca, îi vom lăsa mai goi și mai neîmpliniți decât au fost tot anul.

4. Consolează creștinii de ocazie

În cele din urmă, nepoate, Crăciunul ne oferă o oportunitate extraordinară de implementare a uneia dintre inițiativele mele preferate – creștinismul de 24 de ore. Nu ai observat ce religioși devin oamenii în această perioadă? Nu mă îngrijorează deloc că mersul la biserică crește exponențial de sărbători.

Chiar trebuie să-i încurajăm să se joace de-a creștinul timp de o zi. Ei au nevoie de un check-in religios anual. Ca o vizită de rutină la dentist.

Amărel dragă, puțină religiozitate le va adormi conștiința, promițându-le absolvirea tuturor păcatelor de peste an. Dușmanul Își face apariția de Crăciun, și atât timp cât ei depun minimum de efort să-și aducă aminte de El tocmai acum, nu vor fi condamnați împreună cu cei care nu vin la biserică nici chiar de sărbători. Acești sfinți ocazionali sunt desertul nostru preferat.

Ce ingenioși am devenit, Amărel. Am profitat tocmai de sărbătoarea care le aduce aminte de triumful Dușmanului și i-am îndepărtat tot mai mult de El. Pruncul lipsește chiar de ziua Lui!

Agitație, stres, cadouri, bună dispoziție, căldură sufletească, siropuri, mâncare bună – toate mă duc cu gândul la un Crăciun întunecat. Deși mai sunt doar câteva zile până în Ajun, avem timp suficient. Stai lângă ei în fața șemineului. Cântați despre Rudolf-cel-cu-nasul-roșu, Moș Crăciun și „Jingle Bells”.

Încurajează-i să meargă la biserică (verifică întâi registrul cu slujbele sigure). Îndreaptă-le atenția înspre ei înșiși. Încarcă-le programul deja plin cu orice altceva, dar nu cu smerenie și adorare pentru Isus. Nu le da voie să privească la Mesia. Nu le da ocazia să I se închine, nici să se roage împreună, să citească Scriptura sau să aibă părtășie unii cu alții.

Nu-i lăsa lângă bradul împodobit cu însăși trupul Pruncului – crucea. Păstrează o atmosferă de voie bună, umor și superficialitate – așa suntem în siguranță.

Așadar, îți urez, din nou, un sincer Crăciun fericit!

Cu afecțiune,

Unchiul tău, Sfredelin

Greg Morse, DesiringGod

Sursă limba română: Edictum Dei

Despre Autorul Postării

Raluca

editor
Fericit
Fericit
1
Trist
Trist
1
Entuziasmat
Entuziasmat
0
Somnoros
Somnoros
0
Furios
Furios
0
Surpriză
Surpriză
0

Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
100%
2 Star
0%
1 Star
0%

Un gând pe "Partea întunecată a Crăciunului – cum sărbătoresc demonii"

  1. Bună,
    Îmi spuneți va rog sutsa fragmentul de mai sus?
    L-am cautat în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul tânăr” de C.S. Lewis și nu apare acest fragment…. deși e scris după modelul respectiv….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.