Lumina în întuneric

Poate cel bun să coabiteze cu cel rău?

Timp de citit:4 Minute, 29 Secunde

Trăim într-o lume care se îndreaptă spre rău, oare vom reuși noi să ne păstrăm credința până la final?!

În mesajul său, fratele Otniel Luca vorbește despre un model care deși este menționat în Geneza, cartea de început a Bibliei, este un model pentru zilele în care trăim, zilele Apocalipsei.

Textul de început al mesajului este din Luca 17, versetele 34-36: „Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”

„Din moment ce Isus ne spune că unul va fi luat și altul lăsat înseamnă că va fi luat când nu se pregătește. Dacă ar fi un timp de pregătire nu ar mai fi folosit cuvântul „luat”. Din moment ce doi vor fi la câmp înseamnă că ei un se așteptau să fie luați.  Până în momentul în care unul este luat și altul lăsat ei au coabitat împreună: au avut aceleași meserii, au mâncat la ora mesei împreună. Cu toate acestea vedem că cel rău nu a devenit bun și nici cel bun nu s-a stricat lângă cel rău. Acesta e secretul.

A supraviețuit cel bun lângă cel rău? Da.

S-a făcut cel rău bun pentru că a stat lângă cel bun? Isus spune că nu.

Isus spune că unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. Nu va fi luat nici din pustie, nu va fi luat nici de pe munte, nu va fi luat nici din Pădurea Amazoniană, nu vor fi luați din triburi izolate ci de lângă cel cu care muncește, cel care este păcătos.”

În Geneza 5:21-27 găsim un model vrednic de urmat: Enoh. „Acest om care urmează să fie un model pentru credincioși, la 65 de ani, îl naște pe Metusala și Biblia spune că din acest moment Enoh umblă cu Dumnezeu. Înainte de nașterea lui Metusala el nu a umblat cu Dumnezeu? Nu, așa consemnează Biblia. Nașterea lui Metusala i-a adus o întorsătură radicală a vieții și el începe să umble cu Dumnezeu.”

Ce mi-a plăcut mult la acest mesaj a fost diferențierea religiozității de credință: „Trăim într-o lume religioasă și toți provenim din tot felul de religii și am fost învătați extrem de greșit ce înseamnă umblarea cu Dumnezeu. În vremurile acestea extrem de rele din punct de vedere spiritual, soluția ca noi să supraviețuim și să rezistăm trebuie să o găsim în Biblie.”

Dialogul continua cu citirea textului din Evrei 11: „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

„Există un element care îi oferă tărie la Enoh, care îl face să fie puternic spiritual încât umblă cu Dumnezeu și trăiește în lumea aceasta. În Geneza nu se vorbește de credința acestui om și totuși când te uiți la felul lui de supraviețuire te gândești că oare ce a avut așa puternic omul aceasta de a supraviețuit? Credința!

Lui Dumnezeu i-a plăcut de Enoh pentru că avea acest element, funcționa cu duhul lui în acest element al credinței și de aceea când îl naște pe Metusala, Dumnezeu îl acceptă pe Enoh ca să umble cu el.

Credința ne califică pentru următoarele acțiuni: (1) să umblăm cu Dumnezeu urmând pe Isus în calitate de ucenic, (2) să avem părtășie cu frații chiar dacă nu sunt toți la fel de înțelepți, (3) să coabităm cu cei nemântuiți și (4) să fim luați din mijlocul lor la momentul potrivit, când Dumnezeu va veni.”

Mesajul explică mai detaliat cele patru puncte punând accentul pe ceea ce înseamnă umblarea noastră cu Dumnezeu oferindu-ne ca exemplu umblarea lui Enoh:

„Haide-ți să învățăm de la Enoh ce înseamnă umblarea cu Dumnezeu și ce te pregătește pentru răpire: (1) nu era nevoit să meargă la o clădire de biserică, nu-l vedeți pe Enoh să meargă la o biserică în 300 de ani. Adică să nu mergi la biserică? Ba da, dar peste tot în Noul Testament e notificat că oameni se adunau să aibă biserică. Enoh era biserică? Da, pentru că era credincios și umbla cu Dumnezeu. (2) Nu era nevoit să țină ritualuri de invocare al lui Dumnezeu. (3) A ținut Enoh anumite zile? Biblia nu arată, 300 de ani a umblat cu Dumnezeu zi de zi. (4) Nu era nevoie de vestimentație religioasă specială? Nu arată, nu era nevoie de așa ceva. (5) Nici un intermediar care să-l introducă pe Enoh în prezența lui Dumnezeu? Nu, credința l-a introdus în prezența lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna.”

Concluzia mesajului este bine conturată: „Dacă vrem să coabităm cu oamenii aceștia trebuie să ne lăsăm de religiozități. Când tu ești credincios știi că Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume.”

Pentru a vedea interviul complet (în format video) accesați linkul

Sursă fotografie: www.unsplash.com

Despre Autorul Postării

F.P.

author
Fericit
Fericit
1
Trist
Trist
0
Entuziasmat
Entuziasmat
1
Somnoros
Somnoros
0
Furios
Furios
0
Surpriză
Surpriză
0

Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Un gând pe "Poate cel bun să coabiteze cu cel rău?"

  1. Cred că problema lumii contemporane este aceea că nu are discernământ să distingă între bine și rău, adevăr și minciună. Cred că oamenii nu se gândesc nici un moment că răul nu este creația lui Dumnezeu, răul apare în creație în momentul în care s-au stricat gândurile oamenilor, nu au mai fost loiale dragostei lui Dumnezeu și adevărului, moment în care oamenii au ales să creadă minciuna Diavolului și în acel moment au experimentat pentru prima dată frica. Trebuie să acceptăm că nu există decât două tipuri de relații, de dragoste care implică o reciprocitate prin încredere sau credință, și de frică care presupune stăpânire prin putere, prin competiție, prin planificarea metodică de a produce”silnicie”. Răul a apărut printr-o alegere inițial a Diavolului, ulterior a omului. Cu toate că omul a ales să nu rămână în relația de dragoste cu Dumnezeu, transformăndu-se prin ruperea acestei legături în multe cazuri într-o monstruozitate rătăcitoare într-o lume guvernată de moarte, Dumnezeu își dovedește natura lui daruindu-ne salvare și judecată. Partea cu Dumnezeu este bun place, dar cea cu Dumnezeu este drept mai puțin. Dumnezeu inițial dăruiește și avertizează apoi judecă. Dumnezeu ne dă har să fim o oglindire a dragostei Lui prin Cel ce S-a arătat în persoană în lumea guvernată de rău ca dovadă a acestei relații de dragoste, care din partea lui Dumnezeu a rămas constantă. Rămâne ca cei “răi” să aibă oglindirea acestui adevăr în cei “buni” care stau alături de ei zi de zi cu avertizarea că această perioadă de milă și har din partea lui Dumnezeu e pe final. Să nu uităm că avem modelul apocalipsei prin potop unde printre cei care au murit înecați au fost bătrâni, bolnavi, femei, copii, nu ce își imaginează oamenii că definește ca rău o persoana ( de exemplu homosexuali, criminali, etc.). În perioada de har fiecare om are din punctul de vedere al lui Dumnezeu dreptul să fie salvat prin credința în jertfa lui Isus Cristos că dovadă supremă de dragoste necondiționată pentru toți oamenii care au primit viață de la Dumnezeu prin naștere în această lume. Rămâne ca ucenicii lui Isus Cristos să fie o oglindire a acestei relații de dragoste pentru cei ne mântuiți. Normal că acest fapt presupune să coabităm împreună cu ei și să nu uităm că fără harul lui Dumnezeu nici noi nu am fi mai buni.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.