TIMP PENTRU ÎNDEPLINIREA
SARCINILOR ÎNCREDINȚATE DE DUMNEZEU
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M‑a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9.4)
„Eu Te‑am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac.” (Ioan 17.4)
Fiecare dintre noi are de îndeplinit o lucrare care ne‑a fost încredințată de Dumnezeu Însuși. Ne aflăm în lumea aceasta într‑o misiune specială – suntem trimiși de Dumnezeu să jucăm un anumit rol în opera de binecuvântare a lumii.
Pentru a duce la îndeplinire această lucrare avem la dispoziție „o zi”. Ziua fiecărui om reprezintă însăşi durata vieții sale. O zi este un răstimp scurt: nu trece mult de la răsăritul soarelui și până la apusul lui. Este un interval precis: când soarele se apropie de apus, nu există nici o putere în Univers care să‑i prelungească parcursul măcar cu o clipă. Când vine moartea, nici ea nu așteaptă măcar o secundă. Ce n‑a fost terminat în acel moment rămâne neterminat pentru toată veșnicia!
Și totuși ziua este suficient de lungă pentru a se împlini planul lui Dumnezeu. Soarele nu apune niciodată prea devreme din perspectiva scopului lui Dumnezeu. Fiecare viață, oricât de neînsemnată, este suficient de lungă pentru partea de lucrare care i‑a fost atribuită. Acest lucru este valabil și pentru copilașul care nu trăiește mai mult de o oră, care pășește în lumea aceasta, o binecuvântează printr‑un zâmbet și zboară apoi în veșnicie. Este valabil pentru copii, pentru tineri, pentru cei care mor în plinătatea puterilor, cu mâinile pline de sarcini încă neterminate.
Nimeni nu se poate scuza, spunând că nu a putut să‑și îndeplinească misiunea pentru că timpul pe care l‑a avut la dispoziție a fost prea scurt. Timpul este întotdeauna suficient dacă fiecare moment este trăit pur şi simplu în credincioșie faţă de Stăpânul divin.
Dacă vrem ca lucrarea noastră să fie finalizată în cele din urmă, trebuie să o împlinim cât timp încă este zi. Domnul McCheyne avea pe cadranul ceasului o imagine cu soarele gata să apună, peste care
erau inscripționate cuvintele „Se apropie noaptea”. Ori de câte ori se uita la ceas, își amintea cât de scurtă este viața și cât de urgentă este nevoia de a manifesta sârguință în îndeplinirea îndatoririlor. Cu toții ar trebui să învățăm lecția aceasta. ––J.R. Miller
Tată din ceruri, eu nu vreau s‑aștept,
Căci zăbovirea nu‑i lucru‑nţelept.
Tu mă chemi astăzi, şi eu bine ştiu
Că mâine poate va fi prea târziu!
––Poem anonim
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
