CAMPIONI AI ADEVĂRULUI
„Caut printre ei un om care […] să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea.” (Ezechiel 22.30)
„Fiecare să spună aproapelui său adevărul.” (Zaharia 8.16)
Adevărul a încetat să mai fie la modă din clipa în care omul a schimbat haina de lumină nepieritoare cu îmbrăcămintea încropită din frunze ofilite. Oamenii lui Dumnezeu au fost campioni, şi de aceea ei au experimentat singurătatea. Noe a construit o corabie și a călătorit singur, fără vecini şi concetăţeni. Toţi aceştia au râs de excentricitățile lui, dar au pierit înecaţi de apele potopului. Avraam a călătorit și s‑a închinat singur. Sodomiții au râs de acest păstor migrator, au urmat moda vremii și au ars de vii. Daniel a mâncat, potrivit convingerilor sale, și s‑a rugat singur. Ilie a adus jertfe și a mărturisit singur despre adevăratul Dumnezeu. Ieremia a prorocit și a plâns singur, neînţeles şi respins de ai lui. Domnul Isus a iubit și a murit singur şi părăsit de oameni.
Iar despre calea singuratică pe care trebuie să pășească ucenicii Săi care merg pe urmele Sale, El a spus: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.14).
Despre felul în care vor fi ei tratați de către cei mulți care merg pe calea cea largă, Mântuitorul a declarat: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume […] de aceea vă urăşte lumea.” (Ioan 15.19).
Adunarea israeliţilor din pustie l‑a lăudat pe Avraam, dar l‑a persecutat pe Moise. Evreii de pe timpul împăraților l‑au lăudat pe Moise, dar i‑au persecutat pe profeți. Preoţimea lui Caiafa i‑a lăudat pe profeți, dar L‑a persecutat pe Isus. Biserica papilor L‑a slăvit pe Mântuitorul, dar i‑a persecutat pe sfinți.
În zilele noastre, mulțimi de oameni – atât din lumea religioasă, cât și din Biserică – aplaudă tăria de caracter și curajul patriarhilor și profeților, apostolilor și martirilor, dar condamnă și consideră o dovadă de încăpățânare sau nebunie credincioșia față de adevăr.
Se caută bărbați și femei, tineri sau vârstnici, care să fie dispuși să stea la datorie şi să‑și păstreze convingerile bazate pe Sfânta Scriptură privind adevărul, cu prețul pierderii averilor, a prietenilor, sau chiar a vieții lor.
Mare lucru e să aperi adevărul sfânt, select
Chiar şi‑mpărtăşindu‑i soarta – prigonit de‑un neam abject!
Nobil este să‑i ţii parte adevărului lovit,
Făr‑a năzui să capeţi faimă, slavă sau profit.
Omul curajos o face; stă deoparte laşul doar,
Şovăind cu duh nevolnic până‑i Domnul pe Calvar.
Gloata urlă ca turbată: „Să fie crucificat!”,
Preamărind apoi credinţa de care s‑a lepădat.
Mă vreau frate cu eroii, oamenii aleşi de ieri,
Care n‑au vrut slava lumii, ci‑au păşit prin ea stingheri;
Când purtau povara celor ce‑azvârleau cu pietre‑n ei,
N‑au ameninţat pe nimeni, blânzi au fost ca nişte miei.
Cu privirea aţintită către Patria divină,
Au stat dârz văzând balanţa aurită cum se‑nclină;
Şi prin adevărul simplu spus de‑un om blând omenirii,
Au făcut să se‑mplinească sfântul plan al mântuirii.
––James R. Lowell
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
