CREDINCIOȘIE ÎN LUCRURILE MICI
„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari.” (Luca 16.10)
„Şi dacă n‑aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16.12)
Vedem lămurit din cuvintele Mântuitorului că, iată, credincioșia în lucrurile mici nu constituie o pregătire pentru credincioșia în lucrurile mari, ci este în ea însăși credincioșie în lucruri mari. Putem observa aici un lucru izbitor, și anume că Domnul nu spune: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, va fi credincios şi în cele mari”, ci „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari.” Loialitatea fundamentală a unei inimi este unul şi acelaşi lucru, indiferent dacă este exercitată în legătură cu o punguță cu doi galbeni sau cu o vistierie împărătească; credincioșia autentică în viața unui om este la fel de frumoasă, indiferent cum se manifestă ea – în conducerea unui imperiu sau în scrierea unui exercițiu.
Circulă printre creștini o povestioară veche care spune că, dacă Dumnezeu ar trimite doi îngeri pe pământ, unul să ocupe un tron, iar celălalt să curețe un drum, amândoi și‑ar considera sarcinile la fel de distinse și la fel de plăcute.
Cu toții putem fi, așa cum atât de elevat spunea apostolul Pavel, „împreună lucrători cu Dumnezeu”; și cine este conlucrător cu Dumnezeu, fie el rob sau înger, nu poate fi nimic mai mult sau mai bun.
Dacă ai putea vedea cât de mic este pământul nostru în imensitatea spațiului, munții nu ți‑ar mai părea uriași, și nici valurile oceanelor maiestuoase. Întoarce numai telescopul credinței, îndreaptă‑l spre Cer și vei vedea cum dintr‑o dată splendorile pământului își pierd însemnătatea, și cele mai mărunte interese ale Cerului dobândesc dimensiuni eterne.
Da, a fi un creștin credincios este mai important în ochii lui Dumnezeu decât să fii un om de stat aplaudat sau un împărat biruitor. ––Dean Farrar
Eu cred că nu contează prea mult dacă sarcina noastră este să strângem snopii sau să adunăm spicele căzute în urma secerătorului; starea sufletului este aceea care stabilește valoarea lucrării, şi nu lucrarea în sine; este suficient să‑I aducem slavă lui Dumnezeu – în lucruri mari sau mici – potrivit cu măsura abilităților noastre și a oportunităților care ni se prezintă. Haideți să încercăm să ne ațintim privirea asupra acestui țel și să facem din el unicul nostru scop.
––Catherine Booth
Nu a existat niciodată vreun caracter mare și frumos care să nu fi devenit mare și frumos prin împlinirea cu succes a unor îndatoriri comune și mărunte stabilite de Dumnezeu. ––Horace Bushnell
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
