Sfințenia – lucrarea harului în noi
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui.” Efeseni 1:4
Dumnezeu nu ne-a ales doar pentru a ne ierta păcatele, ci și pentru a ne transforma după chipul lui Cristos. Sfințenia nu este un ideal pe care trebuie să-l atingem prin propriile puteri, ci scopul lucrării harului Său în viața noastră. Noul Testament ne vorbește despre două aspecte ale sfințirii. Prin unirea cu Cristos, suntem puși deoparte pentru Dumnezeu și primiți înaintea Lui. Aceasta este sfințirea pozițională. În același timp, Duhul Sfânt lucrează neîncetat în noi, schimbându-ne gândurile, dorințele și alegerile. Aceasta este sfințirea progresivă: Dumnezeu ne transformă treptat pentru ca viața noastră să reflecte tot mai mult identitatea pe care am primit-o în Cristos. Dar această transformare nu urmează întotdeauna o linie ascendentă. Uneori facem pași mari înainte, alteori ne confruntăm din nou cu slăbiciuni pe care credeam că le-am biruit. Progresul spiritual poate semăna mai degrabă cu un drum sinuos decât cu o scară pe care urcăm fără întrerupere. În asemenea momente, este esențial să ne amintim că Dumnezeu nu renunță la lucrarea pe care a început-o în noi. El folosește biruințele pentru a ne întări credința și poate folosi chiar și eșecurile pentru a ne smeri, a ne conduce la pocăință și a ne învăța să depindem mai mult de harul Său. Aceasta nu înseamnă că păcatul este lipsit de importanță sau că putem renunța la lupta pentru sfințenie. Dimpotrivă, tocmai siguranța dragostei lui Dumnezeu ne oferă curajul de a continua. Nu ne străduim să devenim vrednici de acceptarea Lui, ci învățăm să trăim potrivit identității pe care am primit-o deja în Cristos. Max Lucado spunea: „Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, dar ne iubește prea mult ca să ne lase așa.” Te descurajezi atunci când descoperi că încă te lupți cu aceleași slăbiciuni? Sfințirea nu înseamnă că nu vei mai cădea niciodată, ci că Dumnezeu continuă să lucreze în tine, ridicându-te și transformându-te tot mai mult după chipul lui Cristos.
Rugăciune
Doamne, Îți mulțumesc că m-ai ales în Cristos și că nu renunți la lucrarea pe care ai început-o în mine. Ajută-mă să nu mă mândresc cu biruințele mele și să nu mă las copleșită de eșecuri. Dă-mi o inimă smerită, gata să se pocăiască și să asculte de Tine. Amin.
