Cuvinte și gânduri înaintea Lui
„Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” Psalmul 19:14
Este ușor să fim atenți la ceea ce se vede din viața noastră și mult mai greu la ceea ce se petrece înăuntru. David însă Îi aduce lui Dumnezeu ambele: cuvintele gurii și cugetele inimii. El știe că Dumnezeu nu ascultă doar ceea ce rostim, ci vede și locul ascuns din care se nasc cuvintele noastre. Cuvintele sunt, de multe ori, oglinda inimii. Înainte ca un cuvânt aspru să ajungă pe buze, el a fost un gând. Înaintea unei vorbe pline de har există o inimă în care Dumnezeu a lucrat. De aceea, transformarea vorbirii începe nu cu buzele, ci cu inima. Psalmul 19 începe privind măreția lui Dumnezeu în creație, continuă vorbind despre desăvârșirea Cuvântului Său și se încheie cu această rugăciune profund personală. Parcă David spune: „Doamne, după ce am privit cerurile și după ce am privit în Cuvântul Tău, acum lasă-mă să privesc și în mine.” Și este frumos că el Îl numește pe Dumnezeu „Stânca mea și Izbăvitorul meu”. David nu cere să fie primit pentru că este fără greșeală. El se apropie de Dumnezeu știind că are nevoie de har. Dumnezeu este Stânca pe care se sprijină și Izbăvitorul care îl răscumpără. Dacă Dumnezeu ar face astăzi vizibile nu doar cuvintele tale, ci și gândurile din spatele lor, ce ar descoperi? Există resentimente, judecăți, teamă sau mândrie pe care trebuie să I le încredințezi? Fă din rugăciunea lui David rugăciunea ta zilnică: „Doamne, fă ca ceea ce gândesc în ascuns și ceea ce rostesc înaintea oamenilor să-Ți fie plăcut.”
Rugăciune
Tată drag, cercetează-mi inima și curăță-mi gândurile. Pune har în cuvintele mele și fă ca tot ceea ce gândesc și rostesc să-Ți fie plăcut. Tu ești Stânca mea, Izbăvitorul meu și temelia vieții mele. Amin.
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
