Când intențiile rele sunt înghițite de scopul divin.
„Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Geneza 50:20)
Reacția Declarația lui Iosif nu este o concluzie pripită, ci verdictul matur al unei vieți privite din perspectiva lui Dumnezeu. După ani de suferință, nedreptate și așteptare, Iosif nu minimalizează răul făcut de frații săi. El le spune clar: „v-ați gândit să-mi faceți rău.” Intenția a existat, a fost conștientă și rea. Dar, mai presus de intențiile oamenilor, a existat planul lui Dumnezeu – un plan gândit, rânduit și purtat cu intenție divină. Cuvântul plan vorbește despre ceva stabilit dinainte, nu improvizat. Dumnezeu nu a reacționat la răul fraților lui Iosif; El l-a încadrat în scopul Său. Nu a aprobat răul, dar nici nu l-a lăsat să aibă ultimul cuvânt. Aceasta este taina providenței: Dumnezeu nu creează răul, dar îl poate transforma într-un instrument al binelui. Iosif vede acum clar ceea ce altădată nu putea înțelege. Groapa, vânzarea, casa lui Potifar, temnița – toate au fost părți ale unui plan coerent, chiar dacă păreau episoade fără sens. Scopul nu era doar ridicarea lui personală, ci salvarea multora. Dumnezeu a lucrat pe termen lung, cu o perspectivă care depășea viața unui singur om. Când vezi planul, nu mai ești prizonierul trecutului. Iertarea devine posibilă nu pentru că răul a fost mic, ci pentru că Dumnezeu a fost mai mare. Iosif nu spune: „Răul nu a contat”, ci: „Dumnezeu a schimbat răul în bine.” Diferența este esențială. Ce intenții rele din trecutul tău încă te apasă? Poți vedea, măcar parțial, cum Dumnezeu le-a încadrat într-un plan mai mare decât durerea ta?
RUGĂCIUNE
Doamne, Îți mulțumesc că planul Tău nu poate fi anulat de intențiile oamenilor. Ajută-mă să privesc viața mea prin ochii providenței Tale și să cred că nimic nu a fost irosit. Transformă răul care mi s-a făcut în rod pentru binele altora și dă-mi pacea de a mă odihni în scopul Tău desăvârșit. Amin.
Autor: Geanina Gula
