Rugăciunea “leagă neputinţa omului de omnipotenţa lui Dumnezeu”, spunea A.V. Tozer. Ea transformă cuvintele noastre în pâini calde. Sau în arme de luptă. Şi, un om sfânt e o armă de temut în mâinile unui Dumnezeu sfânt!
“A fost calea pe care a mers Stăpânul. Să nu păşească sufletul meu pe ea?”, întreba Horatiu Bonar. Biblia ne vorbeşte că Salvatorul Isus a stat ore, nopţi întregi în rugăciune. Suntem noi mai puternici ca El? Nu. Atunci mai folosim rugăciunea?
„Rugați-vă să nu cădeți în ispită!” „Rugați-vă neîncetat!” Nu sunt doar sintagme ale Mântuitorului, doar simple recomandări ci… porunci! „Nu aveți pentru că nu cereți!”, a zis Iubitul nost’ Isus din Nazaret.
Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El! Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire!
Oamenii cu o viaţă de rugăciune ruinată (superficială, la fără frecvenţă sau la en-gross), cei care cu greu pot fi aduşi la ora de rugăciune (fie ea şi-n mijlocul săptămânii, şi duminica dimineaţa), nu vor putea vorbi niciodată corect limbajul Cerului. Ei nu vor reuşi să arate altora, ceea ce a văzut păstorul Trevin Wax în câteva biserici din România: “rugăciunea nu e pierdere de timp!”. Nerugătorii, superficialii, nu vor putea înălţa niciodată zmeul curajului, nu vor împrospăta harul, nu vor rupe lanţurile neputinţei… Şi, niciodată – ca să-l parafrazez tot pe renumitul evanghelist Leonard Ravenhill – nu vor fi candidaţi la cununa de martir!
Rugaţi-vă fără superficialitate! La bucată, nu la en-gross. Clar. Fără bâjbâieli. Fără bolboroseli de cuvinte. Stăruiţi. Spuneţi lucrurilor pe nume. Spuneţi-vă toate durerile lui Dumnezeu. Şi mulţumiţi-I că încă ne-aude. S-ar putea să vină o zi (mă tem, să ştiţi, pentru asta), când nu ne va mai răspunde!
Rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, spune epistola lui Iuda. Rugaţi-vă cu credinţă! Acum. Aici. Acolo, va fi prea tâziu!
