De curând am fost la o televiziune. Am fost întrebat dacă e nevoie de evanghelizare în România. Am spus că e nevoie ca de apă. Într-o perioadă în care suntem asediați de secularism, Evanghelia este singura soluție la fericire! Fără Evanghelizare lumea e în bezna minții. „Privind” atent în jur cred că și „orbii” văd degringolada lumii fără Hristos!
Nu vreau să vă asediez acum cu versete, citate sau argumente „de ce evanghelizăm România”. „Dar dom’ne nu e o țară creștină?” Cu numele da. Dar cu traiul ba! E nevoie să fie evanghelizați toți. Inclusiv cei din Biserică. Evanghelizarea începe cu ei. Și cu cât vor fi evanghelizați mai mult, cu atât va crește evlavia în oameni, spiritualitatea și dorința de a evangheliza și ei pe alții! De a deveni mărturisitori. Evanghelia e un virus care se ia. Din nefericire unii au diluat-o atât de mult că nici nu mai vindecă!
Francisc Visky, un martir al temnițelor comuniste scria cândva despre nevoia de mărturisitori.
Nu de învățători are nevoie comunitatea, ci de mărturisitori. Existau suficient de mulți farisei ocupați cu studii și cu învățarea poporului, mai ales cu modul de împlinire a formei legilor. Prin modelul cristic, de transfer de la teorie la practica trăirii, mi se arată cum să schimb prin reforma continuă – semper reformanda – învățături și practici în trăire. Exemplul personal de schimbare prin Cuvânt este atractiv și formativ pentru alții. Samariteanul, conform povestirii biblice, a făcut cea mai convingătoare mărturie pentru cărturari și necărturari deopotrivă.
Nu există secție de doctorat în „mărturiologie”. Nici curs. Deși, cred, ar fi de impact să mărturisim continuu.
Cei care au suferit „închisoare chiar și lanțuri…” au numit detenția „Universitate” nu pentru că au învățat multe, în diverse domenii, ci datorită mărturiilor adânci, la care au fost expuși și au luat parte, anulând și făcând contraproductivă munca de reeducare politică.
Da, e nevoie de evanghelizare în România. O facem în biserici. Uneori pe stadioane, săli de conferințe, sau sub cerul liber. Dar cel mai des se face „om la om”. Tocmai de aceea Dumnezeu ne-a lăsat în aceste vremuri și locuri: să fim mărturisitori! Amvonul trebuie luat peste tot cu noi!
În România nu ducem lipsă de evanghelizări mari. De evangheliști care aleargă de colo-colo. În România ducem lipsă de mărturisitorii de zi cu zi!
Tu faci parte dintre mărturisitori?
