Nu toți am fost întemnițați. Puși în lanțuri în pușcărie.
Dar toți, cel puțin parțial, ne-am construit cândva propria noastră temniță. În care am început să suferim zi de zi. Apăsător. Chinuitor. Autodistrugător. Pentru suflet. Și pentru trup. Fără liniște. Fără pace. Fără bucurie. În temnița asta am intrat împingându-ne singuri: neiertând.
A ierta nu este o ideologie. Nici măcar un sentiment. A ierta e o poruncă. Tocmai de aceea Hristos ne-a lăsat pe paginile Scripturilor o pildă a unui rob care avea o datorie uriașă față de un împărat. Și care, după ce a fost iertat nu a putut ierta un alt rob care avea o datorie mică față de el! Însă când a auzit împăratul cum s-a purtat robul viclean și nemilos l-a zvârlit direct în pușcărie. De unde nu va ieși până nu își va plăti toată datoria. Care era pentru el de… neplătit!
Porunca ne cere să iertăm ca să fim liberi. Neiertarea ne face să trăim ca oalele Zepter. Sub presiune. Sub stres. Sub asediu. Oricine trăiește așa nu mai dă randamentul la care a fost scontat. Fie el și președintele Academiei. Deci, iartă ca să scapi de un lanț!
Pounca ne cere ca în iertare să nu folosim două măsuri. Dumnezeu urăște cântarul nedrept. Tu ai pretenție să fii iertat de Tatăl ceresc (sau de ceilalți) fără a putea să ierți frații, pe cei din jur? Gândește-te că principalul scop pentru care a venit Hristos în lume tocmai acesta a fost: să ne ierte! Pe toți. Fără părtinire. Fără condiții… Nu vă abateți deci de la harul lui Dumnezeu!
Porunca ne cere să iertăm pentru a nu permite diavolului să se folosească de noi și să frâneze procesul de sfințire. Al nostru. Al bisericii. Al oricărui pământean. Cine nu iartă nu poate zidi. Neiertarea taie puterea evanghelizări, a predicării, a slujirii. Nu fiți neiertători: vă ucideți mărturia!
Neiertarea e o teză a răului. Neiertând ajungi “hater” cum zic americanii. Un scriitor american zicea că semănăm cu bestiile când ucidem ori cu oamenii când judecăm. Dar numai când iertăm semănăm cu Dumnezeu. Tu cu cine semeni?
Trebuie să iertăm oricui ne-a greșit. Fără limită. Iertându-i pe ei de fapt ne iertăm pe noi. Da, Dumnezeu ne iartă în funcție de cum iertăm. Chiar noi ne rugăm: “și ne iartă nouă greșelile, precum iertăm și noi greșitilor noștri!” Cum ierți așa ești iertat!
Porunca ne cere să iertăm pentru a nu produce pagubă Împărăției. Pentru că neiertând oamenii, noi nu îi privim cu aceeași ochi cu care îi privește Dumnezeu! El vede nu doar ce sunt azi, ci ceea ce ei ar putea fi în viitor. De aceea El a iertat pe Petru, pe Pavel, pe Maria Magdalena, pe… mine sau pe tine…
Iartă din toată inima! Cine iartă numai din buze va trăi mai departe încarcerat! Paradoxal Isus te-a iertat să fii liber!
Iartă aici! Acolo va fi prea târziu!
Northville, Michigan
