Tucker Carlson l-a promovat recent pe cunoscutul antisemit Nick Fuentes în
podcastul său, unde fosta gazdă a Fox News părea dornic să egaleze, dacă nu
chiar să depășească, retorica extremă a invitatului său la adresa Israelului și a
poporului evreu.
În timpul conversației lor de peste două ore, cuvintele „evreu”, „evrei” și
„evreiesc” au fost menționate de 42 de ori, în timp ce „Israel” a apărut de 51 de
ori. Deși discuția a abordat o varietate de subiecte, ea a revenit în mod repetat la
poporul evreu și la Statul Israel. Și, parcă pentru a-și atenua ostilitatea, ambii
bărbați i-au asigurat pe ascultători că „au prieteni evrei”.
Poate că acum „au avut” prieteni evrei?!
Obsesia lor nu este o coincidență. Dialogul lor era fixat pe Israel și pe poporul
evreu, deoarece antisemitismul se deghizează adesea în „a pune întrebări sincere”
despre influența evreiască sau despre legitimitatea Israelului. Atunci când o
conversație se învârte continuu în jurul evreilor și al Israelului, cu suspiciune și
acuzații, excluzând toate celelalte popoare și națiuni, nu mai este vorba despre
idei, ci despre vină. Acest tip de retorică are rădăcini istorice adânci. Hrănește
vechea și otrăvitoarea minciună conform căreia poporul evreu și Israelul sunt
sursa problemelor lumii.
Carlson nu s-a oprit aici. El i-a vizat pe creștinii sioniști – credincioși ca mine –
batjocorind interpretarea noastră literală a Scripturii ca fiind un „virus
cerebral”: „Cum îi explicați pe Mike Huckabee, Ted Cruz… pe care i-am văzut
fiind cuprinsi de acest virus cerebral și care nu sunt evrei. Majoritatea se
autointitulează creștini. Și sunt creștini sioniști.”
A mers până acolo încât a spus: „Îmi sunt mai antipatici decât oricine altcineva…
pentru că este erezie creștină și sunt ofensat de asta ca și creștin.” Ei bine,
presupun că Carlson ar detesta existența mea.
Eu sunt un creștin sionist și refuz să fiu umilit sau denaturat de ideea că
susținerea poporului evreu și a statului Israel este un fel de virus.
Expresia lui Carlson, „virus cerebral”, a fost menită să ridiculizeze creștinii care
cred că poporul evreu are un drept biblic la autodeterminare în patria sa
ancestrală. Însă retorica lor expune ceva mai vechi și mult mai întunecat –
convingerea că poporul evreu însuși este problema.
Cuvintele lor reciclează figuri de stil antice, și anume că evreii sunt agenți de
putere nefaști, că sunt cei care manevrează marionete la nivel global, că Israelul
este „ocupant”. Ceea ce răspândesc nu este o critică atentă – este virusul
suspiciunii, urii și a-l găsirii de țapi ispășitori, care a dăunat poporului evreu timp
de secole.
Dacă nu mă credeți, citiți de pe YouTube mulțimea de comentarii antisemite la
discuția lor; acestea imită ura pe care a îndurat-o poporul evreu la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
La un moment dat, Carlson l-a întrebat pe Fuentes ce conservatori stau în calea
recuceririi țării. Fuentes a răspuns: „…evreii sioniști, precum Dave Rubin, Ben
Shapiro și Dennis Prager. Cel mai mare impediment mi s-a părut că sunt cei care
controlau cu adevărat aparatul media.”
Asta nu e analiză — e acuzație deghizată în iluminare.
El îi critică pe comentatorii evrei conservatori pentru convingerea lor că Israelul
rămâne un aliat vital al intereselor americane.
În schimb, sionismul creștin spune ceva total diferit: poporul evreu nu este
problema. Dumnezeu nu a terminat cu Israelul – nici cu țara, nici cu poporul,
nici cu promisiunea. A fi alături de Israel nu este erezie; este fidelitate biblică.
Când Dumnezeu l-a chemat pe Avram (mai târziu Avraam), El i-a promis o țară
(Israel), un popor (poporul evreu) și o binecuvântare multilaterală pentru a face
din Avraam o națiune mare și pentru a proteja acea națiune de-a lungul istoriei,
pentru ca aceasta să-și poată îndeplini chemarea divină de a binecuvânta toate
familiile pământului.
Acel legământ nu rămâne blocat în versetele Genezei – el leagă întreaga poveste a
Scripturii. Profeții îl proclamă; apostolii îl afirmă. În Romani 11, apostolul Pavel
– cel pe care Carlson îl proclamă ca fiind eroul său – folosește imaginea unui
măslin: ramurile naturale (Israel) și ramurile sălbatice altoite (credincioșii dintre
neamuri): „Dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai un
măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor… nu te lăuda față de ramuri.” (Romani
11:17-18)
Avertismentul lui Pavel nu putea fi mai clar: Nu fiți aroganți față de Israel. Și
totuși, Carlson, Fuentes și cei care le împărtășesc opiniile fac exact asta.
În mod ironic, numind sionismul creștin „erezie”, ei îmbrățișează doctrina
nebiblică cunoscută sub numele de supersesionism – ideea falsă că Biserica a
înlocuit Israelul, că promisiunile lui Dumnezeu făcute poporului evreu au
expirat.
Fuentes, promovând supersesionismul, l-a citat pe Toma d'Aquino, filosoful
catolic din secolul al XIII-lea, pentru a susține că evreii sunt un „popor martor”
care are protecții legale speciale, dar niciun rol spiritual continuu. Apoi a
dublat: „În viziunea neoconservatorilor și a Israelului totul are a face cu
identitatea evreiască… sângele și naționalismul patriotist al Israelului… provine
din această etno-religie, care este iudaismul.”
Dacă doar și-ar deschide Bibliile! Ar vedea că Isus și toți apostolii Săi credeau
într-o viitoare restaurare a împărăției lui Israel, așa cum promisese Dumnezeu
„prin sfinții Săi proroci” (Faptele Apostolilor 3:17-21).
Tipul lor de supersesionism se lovește direct de ceea ce Pavel reamintește, și
anume că, chiar și în necredință, Israel rămâne iubit „din cauza patriarhilor”,
deoarece „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Romani 11:29).
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam – pământ, popor, binecuvântare – nu poate
fi anulat.
Carlson și Fuentes îi zugrăvesc pe creștinii sioniști ca fiind naivi sau înșelați –
servind orbește agendei israeliene. Însă Pavel definește inima creștinului sionist,
care îi cheamă pe credincioșii dintre neamuri la smerenie, nu la aroganță: „Din
cauza necredinței lor au fost tăiați, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te
îngâmfa, ci teme-te.” (Romani 11:20).
Aceasta este poziția mea ca sionist creștin: Recunoștință smerită, nu aroganță.
Respect pentru Dumnezeu și Cuvântul Său, nu robie față de vreo agendă politică.
Replica lor – „Sionismul creștin este erezie creștină” – dezvăluie că politica a
devenit religia lor. Ei nu promovează lucrarea transformatoare a lui Hristos în
inimile individuale, ci o cruciadă culturală – o identitate creștină colectivă
definită de putere, învinovățire și control. În această mișcare, Israelul devine o
țintă, iar sioniștii creștini sunt pionii.
Cât despre mine, voi continua să iau atitudine în numele poporului evreu, să mă
rog pentru Israel și să susțin țara pe care Dumnezeu a promis-o. Mă voi opune
atacurilor împotriva evreilor, voi respinge minciuna conform căreia o conspirație
evreiască este ceea ce face lumea să fie în neregulă, și îi voi încuraja pe
credincioși să vadă că poporul evreu nu este obstacolul în calea răscumpărării –
este o parte cheie a planului răscumpărător al lui Dumnezeu.
Voi trăi ca o mlădiță sălbatică altoită prin har – recunoscător, smerit și solidar cu
rădăcina, fără să mă laud împotriva ei și fără să o învinovățesc pentru necazurile
afilierii la un partid.
Așadar, lui Tucker Carlson și Nick Fuentes, le-aș spune pur și simplu: citiți-vă
Biblia! Este o carte evreiască – da, chiar și Noul Testament. Acolo veți găsi că
Isus este Mesia lui Israel, care a venit după oile pierdute ale casei lui Israel pentru
a stabili Noul Legământ, promis lui Israel în Ieremia 31:31, o binecuvântare
pentru lume. Veți vedea că Pavel, el însuși un evreu credincios, a afirmat că
legământul lui Dumnezeu cu Avraam, Isaac și Iacov este încă valabil.
Dragostea lui Dumnezeu pentru poporul evreu nu este o problemă politică – este
un adevăr biblic.
„Nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina
te ține pe tine.” (Romani 11:18).
Chris Katulka este directorul departamentului North American Ministries pentru organizația The Friends of Israel
Gospel Ministry , gazda programului radio The Friends of Israel Today, scriitor pentru revista Israel My Glory și colaborator la Harbinger
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
Traducere: Mirabella-Magda Barna
