Articol scris de Ryan Brown, colaborator editorial
În ultimele zile, criza libertății religioase din Nigeria a intrat în centrul atenției prin
intermediul unor discursuri contradictorii. Un consilier important al guvernului
nigerian a declarat pentru Al Jazeera că în țară nu există niciun genocid al
creștinilor, calificând decesele și strămutările drept simple „conflicte etnice și
legate de resurse”. Între timp, președintele Trump nu numai că a desemnat Nigeria
drept „țară care prezintă motive de îngrijorare deosebită” pentru încălcările
libertății religioase, dar a amenințat ulterior cu intervenția militară dacă persecuția
continuă.
Cel mai mare risc în aceste conversații este să ne angajăm în dezbateri care, în cele
din urmă, pot dăuna creștinilor nigerieni, pe care suntem chemați să-i slujim, dacă
permitem să ne abată atenția în altă direcție. Pentru că realitatea documentată de pe
teren este cumplită: oameni reali suferă o adevărată violență din cauza credinței
lor.
Ceea ce este nevoie este o susținere bazată pe adevăr, care să pună în lumină vocile
celor care suferă. Datele vorbesc clar: conform cercetării World Watch List
realizate de Open Doors, anul trecut 3.100 dintre cei 4.476 de creștini uciși în
întreaga lume pentru credința lor se aflau doar în Nigeria. Nigeria este, de
asemenea, lider mondial în ceea ce privește răpirea creștinilor din cauza credinței
lor, cu 2.830 de persoane din 3.775 la nivel mondial.
Open Doors nu folosește termenul genocid. Este o categorie juridică precisă și nu
putem pretinde ceea ce nu putem dovedi. Totuși, evitarea acestui cuvânt nu ar
trebui să însemne niciodată respingerea realității persecuției. De-a lungul regiunii
Middle Belt și în regiunile nordice ale Nigeriei, creștinii se confruntă cu o
campanie a violenței, atât de susținută și atât de țintită, încât comunități întregi
dispar. Biserici sunt arse. Pastori sunt răpiți. Familii sunt forțate să fugă noaptea,
adesea pe jos, lăsând în urmă singurele case, pe care le-au avut vreodată.
Când o figură publică insistă că nu există persecuție sau când o alta susține o
intervenție violentă, atenția se poate muta prea ușor de la oamenii care suferă la
politicile momentului. Ceea ce se pierde este experiența trăită de creștinii nigerieni.
Oamenii sunt uciși din cauza credinței lor. Comunități întregi sunt alungate pentru
că cred în Isus Hristos. Persecuția este reală și se răspândește.
Auzim de mame care și-au îngropat fiii, oameni care au văzut păstori măcelăriți
pentru că sunt „creștini”, pastori ale căror biserici au fost arse până la cenușă.
Aceste povestiri nu sunt lucruri abstracte. Sunt realitatea trăită de un popor, care se
agață de credință în mijlocul fricii.
Cuvintele contează, dar acțiunile constructive contează mai mult. Când oficialii
neagă persecuția sau când dezbatem soluții militare ca și cum problema ar fi totul
sau nimic, ei riscă să facă să le fie mai greu victimelor să spere că va veni vreodată
un ajutor adecvat. Trebuie mai întâi să ascultăm Biserica persecutată referitor la ce
i-ar sluji cu adevărat nevoilor sale.
Redesemnarea Nigeriei drept țară care prezintă motive de îngrijorare deosebită este
un pas în direcția corectă. Jo Newhouse, purtător de cuvânt al activității de teren a
Open Doors în Africa Subsahariană, a declarat că aceasta este „o recunoaștere a
faptului că problema este la scară largă și gravă și o recunoaștere simbolică
importantă a suferinței enorme a celor mai vulnerabili din anumite părți ale
Nigeriei”. Această desemnare creează o oportunitate pentru o presiune
internațională măsurată și eficientă, axată pe responsabilitate și protecție, nu pe
intervenție militară.
Statele Unite și comunitatea internațională pot ajuta vorbind clar și acționând
decisiv pe canale diplomatice – concentrându-se pe responsabilitatea instituțională
și pe combaterea violenței endemice. Oamenii de la fața locului au nevoie de
protecție, de urmărire penală echitabilă a atacatorilor și de vindecare și restaurare
în comunitățile afectate.
De asemenea și cetățenii au un rol de jucat. Open Doors susține campania Arise
Africa , care strânge semnături pentru a le prezenta Națiunilor Unite. Petiția solicită
luarea unor măsuri concrete pentru protejarea creștinilor și a altor minorități
religioase de pe întreg continentul: asigurarea unei protecții robuste împotriva
atacurilor militanților violenți, asigurarea responsabilității prin urmărire penală
echitabilă și contribuția la vindecare și restaurare a comunităților afectate.
Semnarea petiției poate părea un gest mic, dar împreună, aceste voci le reamintesc
liderilor globali că cei persecutați nu sunt uitați.
Dincolo de politici, acest moment necesită empatie și rugăciune. Bisericile din
întreaga lume pot fi solidare cu credincioșii nigerieni prin conștientizare, dăruire și
mijlocire credincioasă. Când un mădular al trupului suferă, Scriptura ne spune că
fiecare mădular suferă odată cu el. Nu este vorba despre politică sau granițe. Este
vorba despre oameni creați după chipul lui Dumnezeu, care merită să trăiască în
siguranță și pace.
Unii vor continua să discute despre definiții, și acesta este dreptul lor. Dar nu
trebuie să permitem ca dezbaterile despre formulări sau retorica incendiară să înece
mărturia celor care sângerează și sunt zdrobiți. Fie că numim asta genocid, epurare
etnică sau persecuție, efectul este același. Comunitățile sunt sfâșiate. Credința este
pusă la încercare. Speranța este slăbită.
Într-o perioadă în care lumea se simte divizată în aproape orice problemă,
protejarea libertății religioase ar trebui să ne unească. Apărarea dreptului de a crede
nu este o cauză politică. Este una umană. Creștinii din Nigeria nu cer privilegii, ci
doar protecție. Și cer soluții care să aducă pace, nu alte conflicte.
Întrebarea lor este dureros de simplă: Îi mai pasă lumii suficient de mult încât să
reacționeze cu înțelepciune? Răspunsul nostru trebuie să fie „da”. Și acel „da” nu
trebuie să vină prin amenințări sau negare, ci printr-o susținere consecventă și
pașnică, care să le onoreze demnitatea și să abordeze cauzele profunde ale
violenței.
Ryan Brown este președinte și director executiv al Open Doors US .
Sursă articol: www.christianpost.com
Traducere: Mirabella-Magda Barna
