În timp ce scriu aceste rânduri, poporul Israelului, al Gazei și al lumii speră că în
sfârșit războiul din Gaza se apropie de final. Vor mai fi întârzieri? Probabil. A
fost înlăturată mișcarea Hamas? În timp, va renaște Hamas sau o entitate
asemănătoare acesteia va apărea pentru a-i lua locul? Elementul central al terorii
este ura, iar acest război nu a înăbușit-o.
Totuși, actualul acord de pace pare a fi o realizare enormă pentru președintele
Trump și administrația sa. Acordul a fost lăudat de persoane cu puncte de vedere
foarte diferite, precum foștii secretari de stat Hillary Clinton și Condoleezza Rice.
Clinton a declarat pentru Norah O'Donnell de la CBS: „Îl felicit cu adevărat pe
președintele Trump și administrația sa, precum și pe liderii arabi din regiune
pentru angajamentul față de planul în 20 de puncte și pentru că au văzut o cale de
urmat pentru ceea ce se numește adesea ziua de după”.
„Planurile de pace” din acea parte a lumii tind să fie trecătoare, dar președintele
Donald Trump speră că planul acesta va duce la „o pace veșnică în Orientul
Mijlociu”. Omul acesta gândește la nivel înalt.
Richard Nixon voia doar să iasă din Vietnam cu ceea ce el numea „pace cu
onoare”. Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial,
prim-ministrul britanic Neville Chamberlain credea că a realizat „pacea timpului
nostru”. Woodrow Wilson a făcut o declarație și mai uluitoare în 1917, când a
numit Primul Război Mondial „un război care să pună capăt tuturor războaielor”.
Însă nici măcar un „război care să pună capăt tuturor războaielor” nu-l poate
întrece pe Franklin D. Roosevelt. El credea că, la sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial, putea ajuta la instaurarea „libertății de exprimare, a libertății de
cult, a libertății față de lipsuri și a libertății față de frică… peste tot în lume”. El a
spus că aceasta „nu este o viziune a unui mileniu îndepărtat. Este o bază clară
pentru un fel de lume realizabilă în timpul și generația noastră”.
O lume fără lipsuri sau frică înseamnă cu adevărat să gândești la nivel înalt. Dar
liderii generației lui Franklin D. Roosevelt nu mai există acum. Iar visul său
milenial nici măcar nu este pe aproape să se împlinească. De fapt, în ultima
vreme, lucrurile au mers în direcția opusă. Războaiele mondiale pe care Wilson și
Roosevelt au fost forțați să le conducă au adus suferință și moarte la o scară, care
depășește capacitatea noastră de a o înțelege cu adevărat. Nu e de mirare că au
visat că acele conflagrații ar putea cumva deschide o ușă spre o eră a păcii
globale.
Profețiile biblice arată clar că omenirea va rămâne prinsă de flagelul războiului
până când Însuși Prințul Păcii se va întoarce și va începe domnia Sa milenară.
Roosevelt a numit asta „un mileniu îndepărtat”, dar s-ar putea să nu fie chiar atât
de îndepărtat. Profețiile biblice se concentrează pe războaiele din Orientul
Mijlociu din zilele din urmă. Așadar, nu, nu vă așteptați ca actualul plan de pace
să ducă la „o pace veșnică în Orientul Mijlociu”.
Totuși, Isus a spus în Matei 5:9 : „Fericiți sunt cei care fac pace, căci ei vor fi
chemați copii ai lui Dumnezeu.” Ar trebui să ne alăturăm lui Isus în a-i
binecuvânta pe cei care fac pace. Chiar și un succes minor în încetarea și
prevenirea războaielor înseamnă evitarea suferințelor oribile. Ar trebui să-i
binecuvântăm pe cei care fac pace și ar trebui să fim făcători de pace.
Amintiți-vă doar că în lumea noastră decăzută, „solii păcii” poartă arme.
Israelul poartă războaie încă din ziua renașterii sale, în 1948. Într-o zi, disperarea
lor pentru pace îi va determina să încheie un tratat cu cea mai sinistră figură din
întreaga istorie a omenirii – anticristul. Aceasta va da startul scurtei, dar teribilei
perioade cunoscute sub numele de necaz. Lumea nu a ajuns încă acolo, dar
rămâne concentrată asupra Ierusalimului, așa cum a spus Biblia. Și oamenii încă
strigă: „«Pace, pace!» Când nu există pace” ( Ieremia 6:14 și 8:11)
Tom Gilbreath este autor și colaborator la The Hal Lindsey Report.
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
Traducere: Mirabella-Magda Barna
