Absența protestelor masive împotriva regimului teocratic islamist de la Teheran contrastează puternic cu mobilizarea rapidă și vocală împotriva Statului Israel
În ultimele două săptămâni, lumea este martoră la un nou val de proteste masive în Iran — unul dintre cele mai importante valuri de nemulțumire populară din ultimele decenii. Potrivit rapoartelor internaționale, forțele de securitate iraniene au ucis sute și posibil mii de protestatari în reprimări dure ale manifestațiilor împotriva crizei economice și a autoritarismului regimului teocratic islamist. Estimările numărului de decese variază dramatic, unele surse vorbind de până la 20.000 de persoane ucise în ciocnirile recente dintre demonstranți și forțele de ordine.
Unde sunt protestele, unde este indignarea globală?
Pe scena politică internațională, reacțiile sunt puternic polarizate. Oficialii Uniunii Europene au condamnat cu jumătate de gură „represiunea violentă” și au cerut eliberarea deținuților și respectarea drepturilor fundamentale ale iranienilor. Bruxelles-ul analizează timid sancțiuni suplimentare împotriva Teheranului ca răspuns la violențele împotriva cetățenilor iranieni.
Și totuși, la nivel de peisaj politic și social în Occident, multă lume observă o disproporție între gradul de mobilizare și indignare față de tragedia iraniană și protestele masive care s-au desfășurat împotriva statului Israel din cauza conflictelor din Gaza sau a politicilor sale de securitate.
Democrații americani și protestele: o abordare complexă, dar invizibilă
În Statele Unite, partidele politice și comunitățile progresiste sunt profund divizate în privința conflictelor din Orientul Mijlociu: un segment semnificativ al stângii democrate a atras atenția asupra cauzei palestiniene și a participat la proteste extinse de sprijin pentru încetarea operațiunilor militare israeliene, demonizând în mod fals acțiunea Israelului de a se apăra și lăudând atacul teroriștilor Hamas din 7 octombrie 2023.
__________________________________________________
- Slăbit de război, regimul iranian se confruntă cu cea mai dificilă provocare de până acum
- Războiul israelian prin lentila distorsionată a mass-mediei
- ONU admite că 89% din camioanele sale cu ajutoare pentru Gaza au fost jefuite de palestinieni
Demonstranți „No Kings”, „March to Gaza” și alte mișcări pro-Palestina au ocupat străzi, campusuri și orașe întregi, cerând schimbări de politică externă americană și sancțiuni mai puternice împotriva Israelului.
În schimb, când vine vorba de Iran — unde zeci de mii de oameni sunt arestați și sute sau mii sunt ucise — prezența și impactul protestelor progresiste la scară largă în SUA pare să fie mult mai redusă. Reacțiile importante din partea liderilor progresiști la nivel național au fost rare, iar mobilizarea de stradă limitată. În unele cazuri, discursul democrat s-a concentrat pe critici interne, dar nu pe solidarizarea directă cu poporul iranian.
Această discrepanță a stârnit critici tot mai puternice din partea unor observatori care acuză arcul progresist american de moralitate selectivă — intens indignat când este vorba de Israel, dar adesea reticent, slab sau incoerent în protestele față de abuzurile reale iraniene.
Progresismul european: solidaritate la nivel instituțional, mai puțin pe stradă
În Europa, protestele pro-Palestina din 2025 au atras sute de mii de oameni, în special în țări precum Olanda, Suedia, Franța și Germania. Mișcarea „Red Line” a generat marșuri masive, cerând încetarea războiului și presiuni pe guverne pentru a pune capăt asistenței militare pentru Israel.
Pe de altă parte, deși instituțiile UE au condamnat brutalul răspuns al Iranului la proteste și au promis sancțiuni, nu am asistat la aceeași intensitate de mobilizare stradală sau la replicarea masivă a protestelor anti-Iran în rândul societății civile europene precum s-a întâmplat în cazul Israelului.
Acest contrast sugerează că indignarea nu provine întotdeauna din solidaritate față de suferința umană, ci mai degrabă dintr-o ideologie politică strâmbă, care devine ușor de transmis și exploatat pe plan public prin social media.
De ce există această diferență? Factori socio-politici
Criticii susțin că această discrepanță reflectă o combinație a mai multor factori:
Rezonanța mediatică și narative geopolitice: Conflictele din Israel și Gaza au fost subiectul unor campanii media extrem de exploatate de ani de zile, iar temele privind drepturile omului acolo au devenit un simbol central în discursurile progresiste.
Iranul — unde protestele sunt interne și legate de factori economici și politici, inclusiv de drepturile omului, ale femeilor în special — nu se potrivește atât de ușor acestor narative ideologice polarizante progresiste. De aici și lipsa de interes pentru drama poporului iranian.
Lipsa unei „povești simple”: Deși este un stat finanțator de terorism global, Iranul nu este un „dușman clar” în ochii tuturor progresiștilor; unii văd protestele iraniene prin lentila geopolitică și se tem de instrumentalizare de către puteri externe, ceea ce reduce impulsul de solidaritate.
Politica internă americană: În SUA, coaliția progresistă conține grupuri eterogene cu priorități variate — de la justiție socială internă la drepturi internaționale — ceea ce face dificilă canalizarea furiei civice într-o singură direcție. Unii lideri democrați au trimis mesaje de critici interne și de solidaritate, dar acestea au fost mai puțin vizibile decât protestele pro-Palestina.
Criticii spun că o astfel de diferență în reacție nu este doar o coincidență, ci denotă o problemă mai profundă: tendința unor curente politice occidentale de a selecta cauze în funcție de cât de bine se potrivesc unei agende mediatice sau ideologice, mai degrabă decât pe baza unui principiu consecvent al drepturilor omului. O indignare selectivă riscă să submineze credibilitatea oricărei campanii pentru „justiție socială” și să lase victime reale fără vocea solidarității globale pe care o merită și de care au nevoie.
Foto: AI
Sursă articol: Tribuna.us
