Dintre toate evenimentele din Timpul Sfârșitului, Răpirea Bisericii generează cel mai
mult interes și cea mai mare controversă. Am un prieten care a scris că Răpirea este a
treia în lista celor mai importante 10 subiecte care au divizat cel mai mult Biserica –
imediat după vaccinările împotriva COVID-19 și cărțile Harry Potter!
Au existat dezacorduri atât cu privire la promisiune, cât și la momentul Răpirii. Când
eram un credincios începător, credeam că Răpirea era un nonsens. Nu mai auzisem de
ea înainte în biserica în care crescusem și pur și simplu nu înțelegeam. Apoi am citit
texte precum 1 Tesaloniceni 4, 1 Corinteni 15 și Ioan 14. Am ajuns să cred în Răpire și
am fost destul de entuziasmat de perspectiva că Isus ar putea veni în orice moment să-Și
ia Biserica cu El.
Deci, ce este răpirea?
Deci, ce este Răpirea Bisericii? De unde a venit această idee? Este o idee nouă, așa cum
pretind unii? Este ceva ce ar trebui să luăm în considerare la modul serios; și dacă da,
de ce? Și când se va întâmpla exact?
Unii contestă ideea Răpirii spunând: „E o idee prea nouă ca să fie adevărată”. Ei bine,
la asta am două răspunsuri. În primul rând, doar pentru că o credință este timpurie sau
de mult timp înrădăcinată nu înseamnă că este adevărată. Erezii precum gnosticismul au
apărut devreme în Biserică și au trebuit să fie combătute de Ioan și de alții.
În al doilea rând, Biserica primară credea că creștinii vor fi salvați înainte de Necaz. S-
ar putea spune că primii părinți ai Bisericii erau puternic premilenisti. Aceasta include
oameni precum Păstorul lui Hermas, Irineu, Efrem al Siriei, Clement al Romei,
Tertulian și Chiril al Ierusalimului. Aș putea continua la nesfârșit. Toți credeau că Isus
se poate întoarce în orice moment și că noi ar trebui să fim pregătiți.
Ioan 14 este un pasaj despre care unii oameni ar putea crede că nu are nicio legătură cu
Răpirea. Dar cu cât l-am studiat mai mult, cu atât mi-am dat seama că este una dintre
primele mențiuni sau insinuări ale glorioasei Speranțe Fericite a Bisericii – promisiunea
lui Isus despre răpirea iminentă și fără semn a Bisericii – în Noul Testament.
Cunoscută sub numele de „Discursul din Camera de Sus”, este a doua cea mai lungă
predică pe care Isus a rostit-o vreodată (după Predica de pe Munte). A fost rostită
ucenicilor Săi în privat, chiar înainte de răstignirea Sa.
Primele șase versete ale acestei predici sunt fundamentale: „Să nu vi se tulbure inima.
Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe
locașuri; dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce
Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua la Mine, ca acolo
unde sunt Eu, să fiți și voi. Știți unde Mă duc, și știți și calea într-acolo. „Doamne,” I-a
zis Toma: „nu știm unde Te duci; cum putem ști calea într-acolo?” Isus I-a zis: „Eu
sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” ( Ioan 14:1-6 )
Există patru trăsături distinctive ale acestei Răpiri – ale acestei veniri – la care El se
referă:
Mângâierea
Prima caracteristică a Răpirii este mângâierea pe care o oferă. De ce oare le-ar fi spus
Isus ucenicilor Săi: „Să nu vi se tulbure inima”? Pentru că erau tulburați. De fapt,
anxietatea din rândul acelui grup creștea cu fiecare minut, pentru că în acest context, la
această ultimă cină, El tocmai anunțase că pleacă.
Cu doar câteva versete mai devreme, în Ioan 13:33 , Isus a spus: „Copilașilor, mai sunt
puțină vreme cu voi. Mă veți căuta; și, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu
pot veni, tot așa vă spun și vouă acum.” Simon Petru a răspuns cu întrebarea pe care o
aveau toți: „Doamne, unde Te duci?” Isus i-a răspuns din nou: „Unde Mă duc Eu, tu nu
poți veni acum; dar vei veni mai târziu.” În propriul său chin și confuzie, Petru a
răspuns: „De ce nu pot să vin după Tine acum? Îmi voi da viața pentru Tine.”
Mai târziu, în aceeași predică, Isus a recunoscut: „…pentru că v-am spus aceste lucruri,
întristarea v-a umplut inima” ( Ioan 16:6 ). Ucenicii erau confuzi și plini de întristare,
pentru că renunțaseră la tot ca să-L urmeze timp de trei ani non-stop – iar acum El
pleca. Nu asta voiau și nici nu se așteptau să audă, așa că inimile lor erau tulburate și
pline de neliniște.
Porunca lui Isus „Să nu vi se tulbure inima” a fost dată la imperativ prezent pasiv,
însemnând oprirea unei acțiuni deja în desfășurare. Ei erau deja îngrijorați, deja intrau
în panică. Așa că Isus a spus: „Încetați”. Cuvintele pe care le-a oferit pentru a-i
mângâia sunt pur și simplu acestea: „Credeți în Dumnezeu și credeți și în Mine”. Apoi
a spus: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Și Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Și după ce Mă duc să vă pregătesc un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua la Mine, pentru
ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” ( Ioan 14:2-3 ).
În mod similar, imediat după ce a descris Răpirea în 1 Tesaloniceni 4:13-18 , Pavel a
scris: „ De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte”. Nu există nimic mai
mângâietor pentru cei dintre noi care trăiesc chiar acum decât asigurarea că Isus s-ar
putea întoarce în orice moment pentru noi.
Observați că Isus a descris locul pe care îl pregătește (Raiul) în patru moduri:
În primul rând, Raiul este un loc real. Nu este o născocire a imaginației tale sau o
dorință care să te ajute să treci prin această viață prezentă. Este un loc adevărat, real.
În al doilea rând, Raiul este un loc relațional. Observați că Isus numește Raiul „casa
Tatălui Meu”. De ce? Pentru că, atunci când sunteți acolo, veți fi cu Tatăl vostru Ceresc
și cu Mântuitorul vostru, Domnul Isus Hristos. De asemenea, veți fi reuniți cu acei
credincioși care au murit înaintea voastră.
În al treilea rând, Raiul este un loc divers. Unele traduceri folosesc
cuvântul „palate”, dar contextul evreiesc sugerează că Isus se referă la multe camere.
Aceasta transmite ideea unui mire care adaugă o cameră la casa tatălui său înainte de a-
și aduce mireasa acasă. Imaginea Noului Ierusalim care coboară din Cer, din
Apocalipsa 21, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soțul ei, transmite imaginea
unui oraș imens, frumos, divers, plin de oameni.
În al patrulea rând, Raiul este un loc personal. Isus a spus: „Mă duc să vă pregătesc
un loc”. Gândiți-vă în felul următor: există un spațiu și un loc în Rai pregătite pentru
voi. Isus, Meșterul Tâmplar, construiește ceva personalizat doar pentru voi!
Așadar, aceasta este mângâierea. Să nu vi se tulbure inima!
Cronologia
A doua caracteristică a Răpirii este cronologia sa. Isus a spus că Se va duce și va pregăti
un loc, iar apoi „Mă voi întoarce și vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și
voi” (Ioan 14:3). Unii oameni încearcă să atenueze sensul acestei promisiuni
spunând: „Ei bine, El vorbește doar despre momentul în care veți muri, El vă va primi
acolo unde este El”.
Dar Isus vorbea literal. El a vorbit despre plecare literalmente, apoi a plecat. Așadar, mă
aștept că atunci când vorbește despre întoarcere, El intenționează să se întoarcă
literalmente pentru a-i primi pe credincioși la Sine și a-i duce la casa Tatălui Său din
Ceruri.
Venirea Sa ca „să vă ducă în locul pe care vi l-a pregătit” nu se poate referi la a Doua
Venire din Apocalipsa 19, deoarece la acel eveniment, El vine pe Pământ cu sfinții Săi
pentru a-Și instaura Împărăția. Prin urmare, trebuie să se refere la altceva. Cred că se
referă la Răpire – venirea lui Isus pentru Biserica Sa.
Evident, ucenicii nu au înțeles tot ce le spunea în acel moment. Erau ca niște căprioare în
lumina farurilor. Și iată de ce: nu erau în stare să primească o lecție de escatologie. Faptul
că Isus a spus „Plec” nu era ceea ce voiau sau se așteptau să audă. Dar mai târziu, vor
înțelege, așa cum a explicat Pavel destul de clar în 1 Tesaloniceni 4 .
Însă prima aluzie a lui Isus despre Răpire nu avea să pună capăt nicidecum controversei
din jurul promisiunii.
Controversa
Controversa inițială este legată de răspunsul lui Toma la afirmația lui Isus: „Știți unde Mă
duc Eu, și calea o știți”. Toma I-a zis: „Doamne, nu știm unde Te duci și cum putem ști
calea?” De ce a spus asta? Pentru că a fost sincer!
Prima controversă a fost cauzată de mentalitatea lor evreiască de acum 2.000 de ani.
Evreii, inclusiv ucenicii, se așteptau ca, chiar înainte de venirea lui Mesia, să existe o
perioadă de tulburări teribile. Ei au văzut invazia și ocuparea romană a țării lor ca pe o
împlinire a acestei frământări. Apoi, se așteptau ca un precursor asemănător lui Ilie să
vină în mijlocul acelei tulburări pentru a arăta calea către Mesia. De aceea, oamenii erau
atât de interesați de Ioan Botezătorul și chiar l-au întrebat: „Ești tu Ilie? Ești tu profetul
acela?”
În cele din urmă, după venirea premergătorului, Mesia avea să apară, să-Și stabilească
Împărăția, să-Și învingă dușmanii și să restaureze Ierusalimul și Israelul fizic și spiritual.
Putem spune cu siguranță că ucenicii lui Isus credeau că se află în faza a treia. Avusese
loc o tulburare. Premergătorul venise. Isus era Mesia. Așadar, ei se așteptau ca El să-Și
stabilească Împărăția, nu să li se spună că pleacă. Confuzia și anxietatea lor bazate pe
aceste așteptări erau evidente chiar și după Înviere. În Faptele Apostolilor 1, ucenicii încă
întrebau: „Doamne, în vremea aceasta vei restaura Împărăția lui Israel?” (Faptele
Apostolilor 1:6).
O mare parte din controversa din jurul Răpirii de astăzi are legătură cu confuzia,
anxietatea și așteptările greșite – chiar și în rândul credincioșilor.
Alegerea
„Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem ști calea?”
Îl apreciez foarte mult pe Toma. Dacă nu ar fi pus această întrebare, nu am fi avut
răspunsul lui Isus. Iar răspunsul Lui este prețios: „Eu sunt calea, adevărul și viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Acum, în acel răspuns, Isus vorbește despre o tragedie: nu toată lumea ajunge să meargă
în casa Tatălui. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Asta îmi spune că Răpirea
este un eveniment selectiv. Nu toată lumea merge. Este rezervată doar membrilor
familiei, deoarece este casa Tatălui.
Știu că Biblia spune că Dumnezeu vrea ca nimeni să nu piară. Și este adevărat. El vrea ca
nimeni să nu moară și să meargă în Iad. El nu dorește ca cineva să piară. Tragedia este că
mulți oameni sunt, ei înșiși, dispuși să piară. Mulți oameni spun: „Nu vreau să aud. Nu-
mi mai spune. Nu-mi pasă. Nu-L voi accepta pe Hristos.”
Ei bine, vreau doar să știi că Dumnezeu îți va respecta alegerea. El nu obligă oamenii să
vină. El invită pe toată lumea să vină, dar El va onora orice alegere ai face.
Poți greși în escatologia ta, dar nu poți greși în privința drumului spre Rai. La început nu
am crezut în Răpire, dar am lăsat Biblia să-mi vorbească și să-mi formeze înțelegerea
despre Timpurile din Urmă. Dar Isus este dogmatic – chiar limitat – în privința unui
lucru: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Vestea bună este că Isus Hristos se întoarce. Credincioșii vor fi pregătiți, iar Isus îi va
duce în Rai. Vestea rea este că Isus Hristos se întoarce și mulți nu vor fi pregătiți.
Necredincioșii vor fi lăsați în urmă. Vestea bună este că oricine poate merge în Rai.
Vestea rea este că mulți oameni vor merge în Iad pentru că Dumnezeu le va respecta
alegerea.
Acum, că știi calea spre Rai, vei allege tu să-L urmezi pe Hristos?
Skip Heitzig este autor , gazda programului radio național „Connect with Skip
Heitzig”, pastorul senior al Bisericii Calvary din Albuquerque și membru în consiliile de
administrație ale mai multor organizații, inclusiv Samaritan's Purse .
Traducere: Mirabella M. Barna
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
