RUGĂCIUNEA LA VREME DE NEVOIE
„Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, și urechile Lui iau
aminte la strigătele lor.“ (Psalmul 34.15)
„În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și am strigat către
Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi‑a auzit glasul, și strigă‑
tul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.“ (Psalmul 18.6)
Necazul şi frica seamănă cu pintenii unui călăreț, fiindcă, aşa
cum pintenii dați animalului călărit îl zoresc la drum, tot aşa ne-
cazul şi teama ne îndeamnă la rugăciune. Cu sufletul chinuit, în
mijlocul unor încercări şi necazuri cumplite, am strigat la Domnul
prin rugăciune într-un moment când nu numai necreştinii, dar
până şi frații mei de credință, ba chiar şi propria mea rațiune, îmi
spuneau că nu există nici o ieşire din situația mea.
De aceea, pe temeiul Cuvântului adevărat al lui Dumnezeu,
îndrăznesc să promit tuturor că, indiferent de severitatea necazu-
lui, de durata lui, de disperarea oamenilor din jur, indiferent de
teama, pericolul, tulburarea şi chinul propriului suflet, dacă stri-
găm stăruitor la Dumnezeu, El va răspunde şi ne va da izbăvire mai
presus de toate aşteptările omeneşti. —John Knox
Când lumea-n jur e apăsată de grijă, frământări şi trudă,
Iar vocea Duhului curată tot mai puțini par s-o audă,
Eu mă strecor în odăiță, să pun o frână-ngrijorării,
Căci am acolo o portiță ce dă spre Tronul Îndurării.
Când spaimă şi-ntrebări confuze îmi frâng al inimii repaos,
Iar Diavolul, dând să m-acuze, ar vrea să mă arunce-n haos,
Cuvântul veşnic nu mă lasă s-ajung la capătul răbdării,
Și-atuncidenimeninu-mimaipasă,ci-alerglaTronulÎndurării.
Când văd că s-a redus distanța încât necazu-i mai aproape,
Iar vântul parcă-mi ia speranța şi-o spulberă pe tulburi ape,
Îl caut pe Mântuitorul: El ştie rostul încercării
Și-mi trage repede zăvorul s-ajung la Tronul Îndurării.
E drept c-avem cu toți necazuri cât vom mai pribegi prin lume,
Dar vânturi, valuri şi talazuri vin către Domnul să ne-ndrume;
Doar El ne va-ndulci amarul, El pune frâu însingurării,
Iar noi ca să obținem harul, venim la Tronul Îndurării.
Ce dulce este ceasul tainic de minunată părtăşie!
Acolo-nveți mereu ce-i trainic, doar ce rămâne pe vecie.
Nu-i loc mai cald aici sub soare, nu-i loc mai bun în largul zării,
Nu-i loc mai plin de sărbătoare, nici tron ca Tronul Îndurării…
—Poem anonim
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
