HANUL VIEȚII ESTE PLIN ȘI ACUM
„În casa de poposire nu era loc pentru ei.“ (Luca 2.7)
„Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omu‑
lui n‑are unde‑Şi odihni capul.“ (Matei 8.20)
Cristos caută – şi a căutat mereu – un loc. Casa de poposire
din Betleem era prea plină ca să-L primească, şi astfel a ratat o
oportunitate extraordinară. Acelaşi Cristos vine la fiecare dintre
noi, la casa de poposire a vieții noastre, şi caută „loc“. Suntem oare
prea aglomerați ca să-L primim pe Împăratul împăraților?
Nu este loc! Nu este loc! N-avem loc astăzi pentru Tine!
Nazarineanule, la noi sunt toate camerele pline.
De-un loc de poposire azi, noi nu putem să-Ți facem parte;
Aşa că nu Te supăra, şi caută-Ți în altă parte!
Doar vezi, e plin pân’ la refuz, e-aşa de mare-nghesuială;
Cu greu şi noi ne mai mişcăm, nu-i nici o încăpere goală;
Ne-ar stingheri prezența Ta, iar vorbele-Ți pot fi deşarte.
De-aceea du-Te unde vrei, cât mai curând, cât mai departe!
Iar, dacă s-ar mai întâmpla să treci din nou pe-aici vreodată,
Și s-ar găsi vreun colțişor în casa asta luminată,
Atunci vei fi binevenit; ne-om bucura, probabil, foarte;
Acum noi, însă, Te rugăm să-Ți cauți loc în altă parte.
Iar Domnul care-i plin de milă, de dragoste şi bunătate,
El nu dă buzna ca să intre, la uşi închise stă şi bate;
Cinează-n dulce părtăşie cu cel ce grabnic Îi deschide,
Dar când refuzu-i categoric, să Se retragă El decide.
De la o inimă la alta, El merge-n marea Sa iubire
Și caută cu stăruință la oameni loc de poposire.
Oricine-n suflet Îl primeşte, va fi primit şi el în slavă,
Dar orice om care-L respinge pedeapsa lui va fi grozavă.
—Poem anonim
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
