Un gând pentru astăzi // Devoțional

Pericolul unei inimi care cârtește

„Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.” (1 Corinteni 10:10)

Apostolul Pavel avertizează biserica din Corint folosind exemple serioase din istoria lui Israel. Poporul fusese eliberat prin puterea lui Dumnezeu, văzuse minuni și purtarea Lui de grijă, și totuși, în loc să cultive încrederea și recunoștința, au permis nemulțumirii să le umple inimile. Cârtirea pare uneori un păcat „mic”, aproape neînsemnat. Dar Scriptura o tratează foarte serios, pentru că ea dezvăluie ceva profund despre starea inimii. Cârtirea nu este doar exprimarea unei dificultăți; este o atitudine care începe să pună la îndoială bunătatea, înțelepciunea și credincioșia lui Dumnezeu. Cele zece iscoade au răspândit frică și necredință în tot poporul. Core și cei care l-au urmat s-au răzvrătit împotriva autorității rânduite de Dumnezeu. În ambele situații, problema principală nu era doar vorbirea lor, ci inima lor neîncrezătoare. Și adevărul este că și astăzi cârtirea se strecoară foarte ușor în viața noastră. Când lucrurile nu merg cum dorim. Când așteptările sunt întârziate. Când oboseala, presiunea sau dezamăgirea ne apasă. În astfel de momente, inima poate aluneca rapid de la rugăciune la plângere și de la încredere la nemulțumire. Dar chemarea credinciosului este diferită. Suntem chemați să încurajăm, să zidim și să aducem speranță într-o lume deja plină de teamă și descurajare. O inimă care trăiește aproape de Dumnezeu va răspândi mai multă credință decât nemulțumire. Cârtirea apare adesea atunci când ochii noștri se fixează doar pe probleme și uită credincioșia lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că nu putem veni sincer înaintea Lui cu durerea și întrebările noastre. Dumnezeu nu condamnă sinceritatea inimii zdrobite. Diferența este că rugăciunea aduce povara înaintea lui Dumnezeu, în timp ce cârtirea hrănește neîncrederea și răspândește descurajare. Poate că una dintre cele mai mari dovezi de maturitate spirituală este să alegem mulțumirea chiar și atunci când circumstanțele nu sunt ideale.