Când înșelarea se întoarce ca lecție.
„Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” (Geneza 29:25)
Strigătul lui Iacov este plin de nedumerire și durere: „Pentru ce m-ai înșelat?” Ironia situației este tulburătoare. Cel care își câștigase binecuvântarea prin înșelăciune ajunge acum să fie el însuși înșelat. Dumnezeu nu vorbește direct în acest episod, dar tăcerea Lui este elocventă. Viața însăși devine oglindă. Laban îi spune lui Iacov: „tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea” (Geneza 29:14). Nu este doar o afirmație de rudenie, ci una de asemănare. Iacov se întâlnește, fără să știe, cu propria-i umbră. Înșelarea pe care o practicase se întoarce asupra lui, nu ca răzbunare oarbă, ci ca disciplină formativă. Dumnezeu îl lasă pe Iacov să guste consecințele, pentru a-l vindeca de ele. Scriptura ne arată un principiu sobru: ceea ce semănăm, aceea culegem (Galateni 6:7). Nu întotdeauna imediat, nu întotdeauna identic, dar inevitabil. Când înșelăm, deformăm relațiile, fisurăm încrederea și ne obișnuim inima cu scurtături. Iar când primim înapoi aceeași monedă, durerea ne trezește. Iacov începe să învețe că binecuvântarea nu se păstrează prin viclenie, ci prin caracter. Dumnezeu nu l-a abandonat pe Iacov din cauza înșelăciunii lui; dimpotrivă, a început să-l modeleze. Laban devine unealta prin care Dumnezeu șlefuiește un om chemat să fie patriarh. Anii de muncă, nedreptatea suportată, așteptarea îndelungată – toate îl dezvață pe Iacov de grabă și îl învață răbdarea. Harul nu anulează consecințele, dar le transformă în lecții. Dumnezeu nu ne lasă prizonieri ai trecutului nostru, dar ne invită să-l confruntăm. Această istorie ne cheamă la o onestitate curajoasă. Nu ca să ne condamnăm, ci ca să ne schimbăm. Există vreo situație în care experimentezi acum ceea ce ai oferit altora cândva? Ce vrea Dumnezeu să-ți arate prin această experiență?
RUGĂCIUNE:
Doamne, cercetează-mi inima și arată-mi unde am ales înșelarea în locul adevărului. Primește pocăința mea și transformă consecințele în lecții care să mă apropie de Tine. Zidește în mine un caracter curat și statornic. Amin
Autor: Geanina Gula
