Îi auzim pe unii afirmând, cu referire la succesul sau insuccesul altora: “l-a eclipsat pe acela, sau a eclipsat-o pe aceea.” Însă recent am privit eclipsa de lună cu admirație, ca pe un fenomen, și cu interes; apoi am căutat să definesc eclipsa.
Termenul “eclipsă” este folosit cel mai des pentru a descrie când Luna intră în conul de umbră al Pământului, fapt pe care marii aștri îl acceptă ca normalitate.
Privind eclipsa de luniă, învățăm că fiecare dintre noi intrăm de la o vreme într-un con de umbră – pentru ca în felul acesta să fie văzută strălucirea altcuiva. Iată ce spunea mai demult înțeleptul prin versuri:
“Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător…”
Joseph Rudyard Kepling
Aceste versuri li se potrivesc specialiștilor, sportivilor, artiștilor, actorilor, politicienilor, doamnelor impozante în trecut, acum eclipsate, domnilor puternici altădată, acum eclipsați, pastorilor cu influență altădată, acum în con de umbră.
Toate acestea ne ajută să învățăm ce este viața. Trebuie, de asemenea, să privim la exemplul lui Ioan botezătorul, care spunea: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan 3:30 EDC100)
