Ne-am obișnuit ca occidentalii să ne spună, din nou și din nou: „problemele noastre sunt și problemele voastre. Dar problemele voastre sunt doar ale voastre, nu și ale noastre”.
Prin aceste fraze ni s-au comunicat mai multe mesaje. Când occidentalii sunt la ananghie, ne solicită ajutorul și simpatia. Când noi avem nevoie de ei, ei privesc în altă parte, spre binele lor, nu al celor din jurul lor. Ne vorbesc de solidaritate, dar pentru occidentali solidaritatea merge doar într-o singură direcție: de la vest la est, nu invers. Iar când estul comentează, ne trezim cu amenințări de tăieri de fonduri europene.
Cât timp va mai dura această mare dilemă a est-europenilor, dar și a țărilor mai puțin dezvoltate?
Aceste atitudini arogante au fost transmise și celorlalte țări ale lumii. Lumea, însă, se schimbă. Occidentalii simt că li se mișcă nisipul de sub picioare și parcă intră în panică. 24 februarie a schimbat direcția lumii, fie că vrem ori nu. Consecința cea mai mare a războiului lui Putin, probabil neintenționată, a fost șubrezirea poziției Occidentului la nivel global și goana după reconfigurarea sistemului global: economic, politic și social.
Vom ieși din acest conflict cu un singur sistem global, ori cu mai multe? Cu un Occident care va continua sa influențeze direcția societății globale, ori cu un Occident care de acum înainte va trebui să urmeze directivele altora dacă va dori să-și mențină nivelul de viață confortabil cu care s-a obișnuit din anii 50 încoace?
Dar întrebarea și mai fundamentală pentru noi, românii, este, unde se va poziționa România în noul sistem global? Cum și cine va negocia poziționarea României la nivel global în noua ordine globală? Cu ce instrumente ori pârghii vom negocia și naviga noile realități geopolitice, geostrategice, economice și mutațiile valorice care vor fi o consecință incontestabilă și inevitabilă a noilor mutații globale?
Noul sistem va fi el unul care va strivi individul qua individ? Un sistem ostil valorilor morale, dar mai ales creștine? Ori, dimpotrivă, războiul lui Putin se va dovedi a fi o supapă de scăpare de tirania secularistă, anti-valorică occidentală? Ori stoparea avansării revoluției sexuale, a culturii morții promovate de ONU prin agenții lui occidentali?
La aceste întrebări voi căuta să răspund pe parcursul acestei săptămâni. Subiectul mi-a fost stimulat de materiale apărute în publicații de specialitate din Occident în ultimele săptămâni, cum e Foreign Affairs, le Monde Diplomatique, Spiegel International.
Nimeni nu cunoaște cum va arata punctul terminus, dar e cert că liderii occidentali sunt îngrijorați, chiar dacă în public vorbesc cu încredere și cu aroganță.
Înainte de 24 februarie occidentalii erau încrezători că ei vor reconfigura lumea post-pandemie după planul globalist conceput de elita de la Davos și așternut pe hârtie în cartea lui Klaus Schwab și Thierry Malleret, Covid 19: The Great Reset / Covid 19: Marea Resetare. Publicată în iunie 2020, cartea a devenit irelevantă pe 24 februarie. Pentru prima dată după 1945 Occidentul nu mai are un narativ pe care ar putea să-l urmeze pentru a ieși din impas.
Narativul e țesut mai mult la Moscova, New Delhi și Beijing decât la Londra, Berlin ori Washington, DC. Iar restul lumii pare să privească mai mult spre Moscova, Beijing și New Delhi pentru răspunsuri decât spre Europa ori America de Nord.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact: https://aliantarenastereanationala.ro/contact
