Viața nu este tot timpul ușoară! Ea include bucurii dar și suferințe, împliniri dar și dezamăgiri, zâmbete precum și lacrimi, culmi dar și văi.
Toți oamenii se confruntă cu probleme, obstacole, provocări și dificultăți, pentru că ele sunt inevitabile. Unele ni le provocăm noi înșine, altele vin la pachet cu semenii noștri, chiar și cu aceia pe care îi iubim cel mai mult.
Atât din propria-mi experiență, dar și din viețile marilor oameni care au lăsat un testament al măreției umane, am descoperit și cred că am devenit conștienți că nu problema în sine constituie problema, ci reacția și atitudinea față de ea este problema.
Nicole Valery Grossu, nepoata lui Iuliu Maniu, una dintre eroinele românce, condamnată pe nedrept de către comuniști la închisoare unde avea să fie torturată timp de patru ani, a privit suferința-i cruntă astfel:
“Îmi dădeam seama, din ce în ce mai mult, că închisoarea era o favoare pe care Dumnezeu mi-o acorda ca să mă pot reabilita, pentru ca suferințele care vor urma, să mă găsească în pace cu mine însămi și cu El. Arestarea mea, nu era de fapt, decât o întâlnire, la care Iisus mă invita pentru a mă ridica în culmea fericirii.”
Cutremurătoare mărturisire, nu-i așa?
Cei mai mulți dintre noi nu cresc pur și simplu pe cont propriu, cu excepția zonelor în care avem pasiune. Dar „problemele” noastre, care provin din toate aspectele diferite ale vieții noastre, ne obligă să ne adaptăm, să creștem, să ne schimbăm, pentru a face față acestor noi provocări. Acest lucru necesită o anumită forță și dorința de a face față problemei și de a o rezolva.
