Originile și utilizarea cuvântului „biserică”

Cuvântul „biserică” în limbaj comun are multe semnificații, în funcție de context.
Iată-i povestea…
Originea cuvântului englezesc „church” folosit cu sensul de „biserică”
Cuvântul englezesc „church” (biserică), în sine, este de origine anglo-saxonă.
Acest cuvânt a apărut pentru prima dată în traducerile anglo-saxone ale
Evangheliilor cu forma „chyrcan” și apoi în Biblia Wycliffe ca „chirche”, iar apoi
cuvântul a evoluat în cuvântul englez modern „church”. Este germanic și poate
proveni din gotică. Este legat de „Kirche” în germană, „Kerk” în olandeză, „Kirk”
în scoțiană și cuvinte similare în limbile scandinave. Pare a fi derivat etimologic
din grecescul „kyriakos oikos”, care înseamnă „casa Domnului”, așa că s-ar putea
să fi avut întotdeauna sensul unei clădiri.
Originea termenului biblic
Cuvântul „biserică” în Biblie a fost folosit pentru a traduce cuvântul grecesc
ἐκκλησία. Acest cuvânt poate fi transliterat în alfabetul roman ca „ekklesia” și a
fost preluat în latină ca „ecclesia”. Din cuvântul latin „ecclesia” provine
englezescul „ecclesiastical”, dar și cuvântul folosit pentru biserică în alte limbi,
cum ar fi „église” în franceză, „iglesia” în spaniolă și „eglwys” în galeză.
Cuvântul grecesc „ekklesia” nu a fost inventat de către creștini. Inițial acesta era un
cuvânt laic folosit pentru o adunare de oameni, cum ar fi o mulțime, sau o adunare
ori un grup convocat pentru un anumit scop. În societatea greacă, o „ekklesia”
denumea adesea consiliul orășenesc compus din grecii liberi din acea localitate,
unde sclavii, non-grecii și femeile nu aveau voie să ia parte.
Cuvântul „ekklesia” a fost folosit de evreii vorbitori de greacă pentru adunările lor.
A fost folosit de aproximativ o sută de ori în Septuaginta (deseori abreviată ca
LXX), care a fost traducerea greacă a scripturilor ebraice din secolul al III-lea î.Hr.
Cuvântul ekklesia a fost folosit pentru a traduce ebraicul קְהַ֖ל (qahal), care este de
obicei tradus în engleză ca „adunare” sau „întrunire”, mai întâi în Deuteronom
4:10. Persoanele care au vorbit sau au predicat la ekklesia au fost numiți
ekklesiastes, termen care a devenit titlul grecesc al uneia dintre cărțile
Septuagintei, o carte pe care o numim și acum Eclesiastul. „Eklesia Domnului” era
adunarea lui Israel. Mai târziu, în locul acesteia a ajuns să fie folosit și cuvântul
„sinagogă”.

Contextul creștin
Mai apoi, primii creștini, care au folosit limba greacă ca lingua franca și au fost
familiarizați cu Septuaginta, au continuat în mod firesc să folosească cuvântul
ekklesia pentru adunările lor și așa apare în scrierile lor. Sfântul Matei a folosit
cuvântul de trei ori, o dată în Matei 16:18 și de două ori în Matei 18:17. În aceste
locuri, William Tyndale, în traducerea sa a Noului Testament din 1526, a preferat
să folosească cuvântul „adunare”. Biblia de la Geneva l-a schimbat în „Biserică”,
iar acest lucru a fost folosit și în Versiunea King James, care a stabilit utilizarea
curentă a cuvântului.
Chiar și în Noul Testament cuvântul grecesc „ekklesia” este folosit în contexte
laice, evreiești și creștine. În Fapte 7:38, „ekklesia” se referă la Israel și este cel
mai adesea tradus „adunare”. Când cuvântul este folosit în context secular în Fapte
19:32 pentru a se referi la o mulțime locală, el este tradus în majoritatea
traducerilor biblice în engleză ca „adunare”. În restul timpului, când cuvântul este
folosit pentru un grup de creștini, este tradus în majoritatea Bibliilor engleze ca
„biserică”.
Sfântul Pavel folosește termenul de peste șaizeci de ori. S-ar putea ca în Galateni
3:28, când Sfântul Pavel a scris „Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici liber,
nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus” (NKJV), el să
fi pus în contrast criteriile de membru al unei ekklesia grecești cu al unei biserici
creștine. Sf. Iacov pare să fi preferat cuvântul „sinagogă” din Iacov 2:2, unde este
de obicei tradus ca adunare sau întâlnire, deși Darby a păstrat cuvântul sinagogă în
traducerea sa.
În epistole vedem cuvântul „ekklesia” referindu-se la o comunitate creștină dintr-
un anumit loc. Astfel, în Coloseni 4:15 citim despre biserica, care se întrunește
într-o casă, apoi în 1 Corinteni 12:28 Sfântul Pavel subliniază diferite roluri pe care
oamenii le pot avea în biserică. În Efeseni 5:25, Sfântul Pavel scrie despre Hristos,
care iubește Biserica și aici se referă la toți creștinii. Deci, în contextul Noului
Testament, biserica reprezintă fie ideea unei comunități creștine locale într-un
anumit loc, fie a comunității colective a tuturor creștinilor de pretutindeni. De-a
lungul timpului, cuvântul „biserică” s-a răspândit și și-a extins aria semantică
pentru a avea alte semnificații asociate care nu se găsesc în Biblie.
Slujbele bisericii
De-a lungul secolelor, cuvântul biserică a ajuns să se refere și la actele de slujire
religioasă, pe care o comunitate bisericească le făcea. Așadar, atunci când oamenii

vorbesc despre „mersul la biserică” sau „participarea la biserică”, se referă la a lua
parte la actul serviciului religios.
Clădiri bisericești
La început aceste biserici creștine se întâlneau în casele oamenilor, hambare sau în
peșteri. Abia în secolele ulterioare, când creștinismul a fost recunoscut și eliberat
de persecuție, aceste comunități bisericești și-au construit propriile lăcașuri de cult,
care mai târziu au ajuns să fie cunoscute sub numele de biserici. Unele congregații
bisericești se întâlnesc în școli, primării sau în alte locuri care nu sunt clădiri
bisericești dedicate uzului creștin. Dimpotrivă, uneori, o clădire de biserică poate
să nu mai aibă nici măcar o congregație bisericească. Există o organizație britanică
numită Friends of Friendless Churches, care sună ca un oximoron, dar există
pentru a avea grijă de lăcașurile de cult redundante și joacă un rol în conservarea
moștenirii ecleziastice.
Biserica universală
În teologie, „Biserica” este trupul întreg din care fac parte toți creștinii, indiferent
de vârstă și confesiune, numită uneori „Biserica universală”. Aceasta se poate
referi la toți creștinii care trăiesc astăzi în lume sau mai pe larg poate fi întregul
trup de creștini din toate timpurile, fie vii, fie morți. Uneori oamenii fac deosebire
între Biserica Militantă, fiind toți creștinii în viață acum pe Pământ, și Biserica
Triumfătoare, fiind cei care au „mers în slavă”.
Abia după Reformă, când au apărut alte organizații bisericești creștine, cuvântul
„Biserică” a fost aplicat și unei confesiuni, cum ar fi Biserica Angliei, Biserica
Scoției și mai târziu altele precum Biserica Penticostală Elim și Biserica Unită
Reformată. Adesea, când presa și mass-media se referă la discuții și schimbări în
„Biserică”, aceasta este de fapt prescurtarea pentru Biserica Anglicană sau Biserica
Catolică.
Convenția de ortografie
În scris, convenția este de obicei că, atunci când biserica este scrisă cu c mic inițial,
se referă la o congregație bisericească locală în care „o biserică” este un singur
grup de creștini într-un singur loc. Cu toate acestea, atunci când Biserica este scrisă
cu C majuscul inițial, se referă la un grup colectiv mai mare, cum ar fi Biserica
Angliei sau Biserica universală a tuturor credincioșilor. De obicei, este clar din
context, dar nu întotdeauna. Mai mult decât atât, distincția unui c minuscul sau C

majuscul este o convenție în limba engleză scrisă, dar se pierde atunci când
cuvântul este auzit sau rostit.
Cum s-a dezvoltat cuvântul
Cuvântul „biserică” în limba engleză a devenit un prefix al unor cuvinte compuse
în limba engleză folosite cu sensul de bisericesc, curtea bisericii, duhovnic, om de
biserică și biserică. Cuvântul „biserică” a devenit, de asemenea, un verb, și poți fi
bisericat sau chiar de-bisericat. Există chiar și o ceremonie de reprimire în biserică,
în care femeile sunt binecuvântate după naștere și care în limba engleză este numit
tot cu temenul „biserică”. Cartea de rugăciune comună include un serviciu pentru
Primirea în Biserică a Femeilor.
Rânduiala bisericii
Unii oameni vorbesc despre rânduielile bisericești referindu-se la stilul de
guvernare și management folosit de stilul lor de biserică. Oamenii vorbesc despre
„Înalta Biserică” referindu-se la biserici care pun accent pe ceremonie, liturghie și
tradiție, uneori în context anglican numit și anglo-catolic. În contrast, „Biserica
modestă” se referă la bisericile a căror structură și slujire sunt mai simple, mai
puțin formale și pun accent mai mare pe Scriptură, adesea mai evanghelice. De la
Înalta Biserică la Biserica Modestă este un spectru și termenii sunt folosiți de
obicei de anglicani, uneori de catolici și ocazional în alte tradiții. Este, de
asemenea, o chestiune de perspectivă și depinde de ceea ce compari. Termenul
„Biserică largă” se referă la ideea de a sprijini diferite stiluri de biserică în cadrul
aceleiași confesiuni. Expresia „biserică largă” este, de asemenea, folosită în
engleza britanică pentru orice grup, organizație sau partid politic, cum ar fi Partidul
Conservator, care include și tolerează un set larg de opinii, prin analogie cu
lărgimea opiniilor din Biserica Angliei.
În multe părți din Țara Galilor și din mediul rural al Angliei, cuvintele „biserică” și
„capelă” au ajuns să fie folosite ca etichete pentru anumite tipuri de biserică. O
persoană care este descrisă ca „de biserică” sau care frecventează „biserica” este de
obicei anglicană, în timp ce o persoană care este „de capelă” sau frecventează
„capelă” este un nonconformist, de obicei baptist, metodist, independent sau
congregaționalist. În Anglia și Țara Galilor, doar utilizarea expresiei „Mă duc la
capelă” este recunoscută ca un indicator că persoana nu este din Biserica
tradițională. În Scoția, oamenii ar putea folosi cuvântul „Kirk” în loc de biserică.

Alternative la cuvântul „biserică”
Cuvântul „biserică” a fost uneori folosit dincolo de contextul creștin prin analogie.
Biserica Scientologică nu are nicio legătură cu creștinismul, dar utilizarea
cuvântului „Biserică” îi conferă respectabilitate religioasă.
Din cauza neînțelegerilor și confuziei, unele tradiții creștine au încercat în mod
deliberat să evite cuvântul „biserică”. Pentru unii oameni, folosirea cuvântului
„biserică” ca și clădire sau ca denominație nu a fost de ajutor și a fost nebiblic, iar
acest lucru a încurajat utilizarea frazeologiei alternative.
Primii quakeri se numeau prieteni și se întâlneau ca „societăți”, clădirile lor erau
numite „case de întâlnire”, iar organizația lor se numește Societatea Prietenilor. Ei
s-au referit la lăcașurile tradiționale de cult nu ca biserici, ci ca fiind case cu
clopotnițe. John Wesley și primii metodiști s-au întâlnit în „societăți”, iar clădirile
lor erau numite „capele” și s-au referit la organizația lor ca fiind „Conexiunea”.
John Nelson Darby a preferat să folosească cuvântul „adunare” în traducerea sa a
Bibliei, motiv pentru care Frații vorbesc despre o adunare, care de obicei se
întâlnește într-o Sală a Evangheliei sau într-o Sală de Misiune. La fel, o grupare
penticostală este numită „Adunările lui Dumnezeu”. Christadelphienii se referă la
întâlnirile lor ca fiind eclesia.
Unele manifestări noi ale bisericii ar putea prefera să se refere la ele însele ca fiind
o biserică de casă sau pot prefera să nu folosească deloc cuvântul și să se numească
o congregație, o adunare, o părtășie sau o comunitate de închinare, dacă acest lucru
este mai util în contextul lor.
Unii puriști deplâng folosirea cuvântului „biserică” dincolo de utilizarea sa biblică.
Cu toate acestea, natura limbajului este că limbile se schimbă, cuvintele capătă
semnificații diferite, iar sensul oricărui cuvânt depinde de contextul său. O soluție
în limba engleză este să păstrați pur și simplu cuvântul „biserică” și să adăugați un
cuvânt clarificator pentru a-i clarifica sensul. Deci, folosind cuvântul biserică, ne
putem referi la o congregație bisericească, o slujbă bisericească, o clădire de
biserică, o denominație bisericească și Biserica universală.