A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică

“De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” (Matei 18:4)

Isus dorește ca noi să fim sinceri ca niște copilași, mai cu seamă când este vorba de închinarea noastră. Această sinceritate trebuie cultivată în viața noastră și trebuie să o cultivăm prin rugăciune dacă vrem ca închinarea noastră să fie acceptată de Dumnezeul Atotputernic. Pregătirea și intrarea noastră în prezența Sa are de-a face cu cultivarea simplității în viața noastră. Asta înseamnă să ne descotorosim de toate lucrurile din viața noastră care ne împiedică devotamentul sincer față de Domnul Isus Hristos. Dacă ne-am opri și am începe să credem că orice împiedică acest lucru este păcat, iar apoi ne-am ocupa de asta cu toată sinceritatea necesară pentru un asemenea moment, ne-am afla în drum către prezența lui Dumnezeu. Cât de îngrozitor este să ne petrecem o viață aducând jertfe Atotputernicului, ca să descoperim că toate au fost respinse! Câți oameni vor ajunge la sfârșitul vieții dându-și seama că nimic din ce au făcut vreodată nu este acceptabil pentru Dumnezeu? În fiecare zi trebuie să ne dezbrăcăm de orice ne împiedică intrarea acceptabilă în prezența lui Dumnezeu.

Doamne, vin înaintea Ta simplu ca un copil, știind că înaintea Ta sunt ca un nimic. Fii Tu azi al meu totul în toți, mă rog. În numele lui Isus, amin.

A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică