Adeseori eșecul poate fii primul pas spre succes. Nu degeaba românii au o zicere: “Un șut în spate e un pas înainte!” Problema este să nu-l accepți ca ultima soluție. Spuneam liceenilor că oamenii nu sunt copaci: după ce cad să rămână jos totdeauna! Oamenii se ridică să biruie eșecul! Așa că aș vrea să aud despre voi nu că n-ați avut eșec niciodată! Ci că nu ați rămas doborât de el!
Nu ne place deloc eșecul. Are gust de pelin. Să nu atingi un obiectiv este o ratare dramatică. Dar sincer să fiu cu voi, eșecul poate fii un profesor bun. Personal în eșec am învățat lucruri despre mine pe care nu aș fi putut să le asimilez în altfel de mod (de învățare) nici într-o sută de universități! Oare de ce Nicolae Iorga spunea că sunt eșecuri care ne ridică și succese care ne doboară?
Spuneam unui prieten zilele acestea că deși toți oamenii avem eșecuri îngrozitoare trebuie să căutăm – fie și bâjbâind – varianta noastră cea mai bună pentru care Dumnezeu ne-a creat să fim pe acest pământ!