CÂND BISERICA SE TEME DE SCHIMBARE
FRICA DE TEHNOLOGIE ȘI MIJLOACE MODERNE
Argument pentru această postare – un comentariu făcut de cineva zilele trecute la una dintre postările mele anterioare:
CITEZ:
«« “E clar..
Nelu Filip…are vederi largi.
Pentru el și internetul “l-a oferit Dumnezeu”
Nu știe ca e “Icoana vorbitoare…și premergător…666” aceasta tehnologie moderna.
As fi preferat ca răspândirea Evangheliei…să se fi făcut ca înainte…cu seri de Evanghelizare…cu biserici pline…de nu mai aveau loc…ascultau la geamuri.
Calea Mântuirii este îngustă.
Fără modernism.
Biserica Mireasa lui Hristos.. e una curata …fără pata.
Treziti-va…
Sa ne trezim…sa veghem!
“Nu toți cei ce zic Doamne…Doamne…vor intra în Împărăția Cerurilor.” »» – Închei citatul
Într-o postare anterioară, am numit era digitală „cea mai mare oportunitate a Bisericii”. Și nu a fost o exagerare. Niciodată în istorie nu am avut posibilitatea de a duce Evanghelia atât de repede, atât de departe, cu atât de puține resurse. Printr-un click, un mesaj ajunge acolo unde un misionar nu poate merge. Printr-un video sau un podcast, Cuvântul pătrunde în case, în urechi, în inimi.
Și totuși, realitatea din multe biserici este alta: frica de tehnologie. Frica de a folosi mijloace moderne. Frica de a părea „lumesc”, de a compromite reverența, de a deveni „spectacol”. În numele sfințeniei, Biserica ajunge, uneori, să respingă unealta – fără să mai cântărească ce s-ar putea face cu ea.
Mulți se tem că tehnologia va duce la superficialitate. Că streamingul va înlocui părtășia reală. Că predicile online vor înlocui Biserica locală. Și, da, aceste riscuri există – dar nu din cauza tehnologiei, ci a modului în care alegem să o folosim.
Un cuțit poate tăia pâinea sau poate răni. Un microfon poate înălța Evanghelia sau ego-ul vorbitorului. Dar problema nu este unealta. Ci inima celui care o ține în mână.
Tehnologia nu e sfântă și nici păcătoasă. Este neutră, dar are potențial uriaș – bun sau rău. A o evita complet, din teamă, înseamnă să lași locul gol în cel mai activ spațiu al societății de azi: cel digital.
Dumnezeu a lucrat mereu prin mijloacele vremii: de la tablele de piatră la suluri, de la scrisori apostolice la tipar. Reformatorii au folosit presa de tipar, iar creștinii secolului 20 – radioul și televiziunea. De ce ar fi greșit să folosim astăzi platforme, aplicații, camere video sau social media?
“M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” – 1 Corinteni 9:22 – spunea apostolul Pavel.
Nu forma era sfântă pentru el, ci scopul.
Spațiul digital e deja plin. Vocea creștină nu este singura, dar poate fi una clară, curată, vie. Dacă alegem să tăcem, alții vor umple golul. Dacă alegem să ne retragem, Evanghelia nu va mai fi auzită acolo unde oamenii trăiesc deja mare parte din viața lor: online.
Nu e vorba despre trenduri. Ci despre misiune. Dacă vrem ca mesajul lui Cristos să ajungă la toți, nu putem ignora cel mai răspândit canal de comunicare al vremii noastre.
Biserica nu are voie să confunde sfințenia cu stagnarea. Putem păstra esența și, în același timp, să inovăm în felul în care o transmitem.
Evanghelia nu are nevoie de filtre sau efecte. Dar are nevoie să fie auzită. Văzută. Înțeleasă. Și, da, distribuită – chiar și cu un share.
Sursă articol: https: Nelu Filip
1 comment
mesaj de la il Separatio: demonii sinteți voi oamenii care neagă realitatea vieții sinteți nepăsători care nu vor să accepte Adevarul eu vam oferit o măsură de protecție de a fi moderati în gindire si centrati pe sufletele voastre viețile voastre vor fi supuse la incercari și veți avea de compătimit din cauza incompetenței voastre va fi blestemul vostru pentru cei din jurul vostru si veți suporta consecințele dacă nu va băgați mințile in capul vostru,bine nu va fi pentru lumea voastră dacă nu va schimbați modul de gindire. Il Separatio va vorbit. by noname