TikTok nu este adevărata amenințare pentru copiii noștri

La fiecare câteva săptămâni, apare un nou titlu care îi avertizează pe părinți despre pericolele ce îi pândesc pe copiii lor. De la TikTok, despre care se spune că distruge capacitatea de concentrare, la Instagram, care alimentează anxietatea, Snapchat, care expune copiii la influențe nesănătoase, și telefoanele mobile folosite în dormitor, asociate cu depresia și izolarea — teoriile sunt peste tot.

Cercetările recente ale Pew privind opiniile părinților despre utilizarea rețelelor sociale de către adolescenți nu au făcut decât să întărească ceea ce mulți simt deja: copilăria este modelată în mod profund de aplicații, dispozitive și algoritmi care ne însoțesc pretutindeni.

Părinții aud statistici alarmante despre pornografie, prădători online, influenceri și algoritmi concepuți pentru a-i ține pe tineri lipiți de ecran.

O mare parte din aceste îngrijorări sunt justificate. Tehnologia a creat provocări pe care generațiile anterioare nu le-au întâlnit niciodată. Părinții de astăzi încearcă să-și crească copiii într-o lume în care tentația, distragerea atenției și dezinformarea sunt disponibile 24 de ore din 24.

În vremurile coloniale, medicii tratau adesea simptomele pe care le puteau vedea, mai degrabă decât boala pe care nu o puteau identifica. Sângerările terapeutice sau lipitorile reduceau inflamația, dar infecția de bază rămânea. Simptomul se ameliora, în timp ce adevărata problemă continua să se agraveze.

În mod asemănător, mulți părinți se concentrează asupra simptomului și nu asupra bolii. Un algoritm poate umple doar spațiul care a fost deja lăsat gol.

Tehnologia nu a creat nevoia copiilor noștri de identitate, scop, îndrumare sau adevăr. Aceste dorințe au existat dintotdeauna. Iar atunci când ele nu sunt împlinite de părinți, familie, credință și comunitate, rețelele sociale sunt mai mult decât dispuse să ocupe acel gol.

Când unui copil îi lipsesc ritualurile familiale semnificative, conversațiile zilnice despre viață, instruirea spirituală regulată și un exemplu convingător de viață creștină matură, telefonul devine inevitabil cea mai puternică voce din încăpere. Problema reală nu este tehnologia care vorbește. Problema reală este că prea mulți părinți au încetat să mai vorbească.

Ca creștini, uneori confundăm expunerea la activități creștine cu adevărata ucenicie spirituală. Presupunem că, deoarece copiii noștri merg la biserică, participă la grupuri de tineret sau învață într-o școală creștină, ei sunt formați spiritual. Aceste lucruri pot fi utile, dar nu au fost niciodată menite să înlocuiască rolul părinților.

Știu acest lucru din experiență, deoarece părinții mei au făcut aceeași greșeală cu mine. Nu îi învinovățesc pentru faptul că am ajuns târziu la credință, deoarece nu cunoșteau o cale mai bună, însă pot spune fără ezitare că părinții moderni trebuie să facă mai mult.

Timp de peste 20 de ani, am condus afaceri și am gestionat mii de angajați. Nicio organizație de succes nu funcționează fără un plan. Stabilim valori, creăm sisteme, oferim instruire și consolidăm așteptările. Înțelegem că o cultură organizațională nu apare accidental; ea se dezvoltă deoarece liderii o modelează intenționat.

Totuși, părinții care nu și-ar conduce niciodată afacerea fără o strategie sunt dispuși să abordeze dezvoltarea spirituală a copiilor lor cu foarte puțină intenționalitate.

Planificăm vacanțe, pensionarea, carierele, finanțele și chiar programul competițiilor sportive ale copiilor noștri. Însă, când vine vorba despre formarea inimii și caracterului lor, presupunem adesea că lucrurile se vor rezolva de la sine, fără un plan.

Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși atunci când influenceri, celebrități, activiști și alte persoane devin vocile dominante în viața copiilor noștri. Soluția nu este pur și simplu interzicerea tehnologiei (deși există situații în care limitarea acesteia este necesară și înțeleaptă). Răspunsul mai profund este reconstruirea căminului ca principal loc de formare.

Aceasta înseamnă să luăm masa împreună și să ne rugăm împreună, să deschidem Biblia și să discutăm despre ceea ce spune, să avem conversații sincere despre ispită, eșec, relații și adevăr. Înseamnă să-i învățăm pe copii cum să muncească, cum să-i slujească pe ceilalți, cum să-și ceară iertare și cum să ofere har, modelând în același timp viața pe care sperăm că o vor adopta într-o zi.

Noua generație nu are nevoie de părinți perfecți. Copiii noștri au nevoie de mame și tați prezenți, intenționați și dispuși să conducă prin exemplu. Dacă noi nu ocupăm acest rol, altcineva o va face. În epoca noastră, acel „altcineva” ajunge adesea prin intermediul unui ecran.

Cea mai mare provocare cu care se confruntă familiile creștine nu este tehnologia în sine. Este întrebarea dacă părinții își vor asuma din nou responsabilitatea uceniciei spirituale zilnice. Dacă facem acest lucru bine, influența TikTok devine mult mai mică. Dacă eșuăm, nici cea mai performantă aplicație de control parental din lume nu va fi suficientă.

Sursă articol: www.christianpost.com