Când sufletul învață să privească înainte
„Nu zice: «Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?» Căci nu din înțelepciune întrebi așa.” Eclesiastul 7:10
Există momente în viață când trecutul pare mai frumos decât prezentul. Ne amintim de zilele în care eram sănătoși, puternici, plini de energie și de planuri. De vremurile în care nu cunoșteam durerea unei pierderi, povara unei boli sau suferința unei încercări care avea să ne schimbe viața pentru totdeauna. Când suferința devine parte din existența noastră, este firesc să privim în urmă cu nostalgie. Uneori ne este dor nu doar de ceea ce aveam, ci și de oamenii care eram înainte de încercare. Boala, pierderea și dezamăgirile pot crea o nouă normalitate, una pe care nu am ales-o și pe care trebuie să învățăm să o trăim. Solomon nu ne interzice să ne amintim trecutul și nici să plângem ceea ce am pierdut. El ne avertizează însă asupra pericolului de a transforma trecutul într-un loc în care rămânem captivi, convinși că tot ce a fost mai frumos în viața noastră a rămas în urmă. Nostalgia devine o povară atunci când amintirea zilelor bune ne împiedică să descoperim binecuvântările zilei de astăzi. Pavel exprimă un adevăr profund: „Uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă” (Filipeni 3:13-14). Pavel nu vorbește despre ștergerea amintirilor, ci despre refuzul de a permite trecutului să-i determine viitorul. Privirea lui era îndreptată spre Hristos și spre chemarea pe care o primise. Dumnezeu nu ne cheamă să negăm durerea trecutului, ci să nu lăsăm durerea să ne răpească speranța pentru viitor. Atâta vreme cât El ne mai dăruiește o zi, există un motiv pentru care putem merge înainte. „Nu există groapă atât de adâncă, încât dragostea lui Dumnezeu să nu fie și mai adâncă”, spunea Corrie ten Boom. Te surprinzi uneori spunând: „Ce bine era înainte!”? Poate înainte de boală, înainte de o pierdere sau înainte de o schimbare care ți-a răsturnat planurile. Este firesc să îți fie dor de ceea ce ai pierdut. Dar nu lăsa dorul după trecut să îți fure bucuria prezentului. Nu trăi doar cu dorul după ceea ce ai fost. Privește cu speranță spre ceea ce Dumnezeu încă poate lucra în tine și prin tine.
Rugăciune
Doamne, Îți mulțumesc pentru zilele frumoase ale trecutului, dar și pentru harul care mă susține astăzi. Ajută-mă să accept schimbările pe care nu le pot controla și să nu rămân prizoniera lucrurilor pierdute. Dă-mi puterea să descopăr frumusețea fiecărei zile și să trăiesc cu bucurie și speranță. Amin.
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
