Marți dimineață, 10 iunie 2025, într-un liceu din Graz, Austria, un tânăr de 21 de ani, fost elev, a intrat în școală înarmat cu un pistol și o pușcă, a ucis zece suflete și a rănit alte unsprezece, înainte de a-și lua propria viață. Un act de o brutalitate înfiorătoare. Vieți frânte, familii sfâșiate, o comunitate îngenuncheată. Totul, într-un loc dedicat educației și viitorului.
Nu putem înțelege pe deplin cauzele. Dar este limpede că rădăcina unei astfel de tragedii se hrănește din ură — o ură care se propagă cu o viteză teribilă, în cuvinte, în atitudini, căutând să-și facă loc în fiecare om.
Ce este și mai dureros e că găsim această ură și în discursul public al unor „creștini”. Limbajul disprețuitor, etichetele aruncate fără milă, condamnarea altora cu o satisfacție rece — toate acestea sunt străine de Duhul lui Cristos. Nu e nimic divin în ură. Nu e nimic sfânt în batjocură. Nu există nicio „misiune cerească” în a zdrobi sufletul altuia cu vorbe grele, fie ele scrise ori rostite.
Domnul Isus nu a cucerit lumea cu sabia, ci cu iubirea. El nu a învins răul cu forța, ci cu blândețea, cu adevărul și cu sacrificiul. A atins leproși, a mângâiat pe cei disprețuiți, a privit cu dragoste chiar și pe cei care L-au trădat. Niciodată nu a ridicat vocea ca să înjosească, niciodată nu a folosit ura ca armă.
Suntem chemați să-I purtăm chipul în lume. Asta nu înseamnă tăcere în fața nedreptății, dar înseamnă alegerea constantă a dragostei ca răspuns. Justiția socială este o luptă reală — dar nu se duce cu furie, ci cu lumina adevărului, cu cuvântul care zidește, nu distruge.
Domnul ne avertizează în Ioan 10:10 că există un hoț care vine „să fure, să junghie și să prăpădească”. El se strecoară în sufletele oamenilor prin resentimente și ură și distruge exact acolo unde ar trebui să înflorească viața. Incidentul din Graz este, din păcate, doar unul dintre roadele amare ale acestei lucrări întunecate.
Ce rămâne de făcut?
Să ne cercetăm. Să ne uităm la felul cum vorbim, cum comentăm, cum ne exprimăm dezacordul. Să ne întrebăm: oglindesc eu chipul lui Cristos în felul în care mă raportez la ceilalți? Scrisul meu, vorbirea mea, prezența mea online — răspândesc ele lumină?
Tragediile nu pot fi șterse, dar pot fi lecții. Lecții dureroase, dar esențiale. Lumea nu are nevoie de mai multă opinie. Are nevoie de mai multă iubire. Iar noi, urmașii Celui răstignit, nu avem voie să luptăm altfel decât cu armele luminii.
Ajunge cu ura. Să fim, de azi, mai mult ca Isus Cristos.
Sursă articol: Nelu Filip
