De patru ani scriu câte ceva în fiecare duminică dimineața. Scriu spontan, ce-mi vine. E dimineața cu cea mai multă liniște și pace.– “Doamne, ce să scriu azi?”
– “Scrie despre Mine!”
Mi-e drag, mai drag ca nimeni altul. Vorbim, câteodată mai des, alteori mai rar. Uneori sunt supărat pe El, Eu niciodată pe mine. Dorința dea face ce-Și dorește a devenit cea mare dorința de-a mea. Încerc să-L ascult mai mult decât să-i vorbesc eu. Sunt sezoane în care-L percep aproape, alteori departe sau chiar deloc. Mi-e drag pentru că nu m-a dezamăgit niciodată. Am suferit mult în viață dar mi-a fost mereu aproape. Dacă nu era El nu știu ce m-aș făcut. E singurul care m-a înțeles întotdeauna. Mi-e drag ca nu mă judecă. În ultimul timp mă plâng mai des ca altădată. Când îmi aduc aminte cât a suferit El, cât a fost efectiv scuipat și batjocorit, cum și de ce a ajuns pe cruce, mă adică rușinea. I-a vindecat pe toți, i-a hrănit, le-a făcut doar bine și L-au omorât. N-a zis nimic, doar i-a iubit. Câteodată mi-e rușine de mine. Mi-e drag și vreau vi-L arăt și vouă. Mai mult ca orice, aș vrea să trăiesc astfel încât să-L vedeți în mine. Câteodată reușesc, de multe ori, nu. Am pornit-o din familie. Înainte de a încerca să vi-L arăt vouă L-am arătat copiilor mei. La sfârșit, tot ce vă conta cu adevărat este cât am făcut din ceea ce și-ar dorit El. Mi-e drag pentru că nu va renunța niciodată la mine. Nu mă va părăsi niciodată, nu-Și va închide niciodată urechile și nu se va opri din a mă ajuta să cresc. E mereu pentru mine și niciodată împotriva mea și mă iubește necondiționat. De ce n-ai vrea să ai pe unul ca El în viața ta?
