„Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!” (Evrei 9:14)
În ce mă privește, cred că ar trebui să ne gândim mai mult decât o facem la sângele Mielului și mai puțin la Golgota; mai mult la sânge și mai puțin la locul unde a murit El; mai mult la minunăția a ceea ce s-a întâmplat acolo, în întuneric. Nu locul este foarte important, ci ce s-a întâmplat în locul acela. Oamenii se pot înamora la simbolul crucii, uitând ce s-a întâmplat de fapt pe cruce. Nu crucea e cea care ne mântuiește, ci ceea ce a făcut Isus Hristos pe acea cruce. Nu este de mirare că cerurile s-au întunecat când El a atârnat acolo câteva ceasuri. În întuneric, Dumnezeu făcea lucrarea pe care omul nu o poate explica și nu o poate cunoaște vreodată. El a făcut acea minunată, grozavă lucrare de ispășire. Dumnezeul sfânt, fără a-Și încălca sfințenia, a făcut așa încât să se poată uita la situația noastră morală, să zâmbească și să spună: “Ești îndreptățit.” Dacă mergem în cer, aceasta este calea pe care vom merge. Unii oameni cred că pot ajunge în cer prin fapte. Unul încearcă așa, altul încearcă altfel; însă nu vor ajunge niciodată acolo. Dacă ai acoperirea sângelui, Dumnezeu va vedea o situație morală care a fost dreaptă și atunci poți ajunge în cer.
Tatăl nostru ceresc, cu ce bucurie venim în prezența Ta, nu datorită vreunui lucru pe care l-am făcut ca s-o merităm, ci datorită sângelui scump pe care Isus l-a vărsat pe cruce. Aleluia pentru Mielul lui Dumnezeu! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
