De ceva vreme predic la Biserică un ciclu de mesaje „Eu așa cum aș vrea să fiu!”. Mai bine zis așa cum ar vrea Hristos să fiu. (Și eu și oricare dintre noi). Adică varianta mea cea mai bună (Ori a ta).
În dimineața asta mi-a sărit în ochi un verset: „Ce vom fi nu s-a arăt încă. Dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca… El!” Așa a scris Ioan Apostolul Iubirii (1 Ioan 3:2). Ucenicul ce-a stat cu capul la Cină direct pe pieptul lui Isus. Cel ce-a auzit cu urechea cum bate inima lui Dumnezeu.
Când va veni El nu vom fi varianta noastră cea mai bună. Nu vom fi ca sfinții dinaintea noastră. Nici măcar ca îngerii. Ci vom fi ca El. Ca Isus. Modelarea Lui pentru mine și tine se va încheia.
Voi fi plin de iubire. Voi iubi perfect.
Voi fi curat ca lacrima în ochii Lui. Fără urmă de fărădelege.
Voi fi implicat în slujirea semenilor. Suntem chemați să fiu slujitori nu judecători!
Voi avea inimă că a Lui. „Extralarge”. Să încapă oricine!
Voi auzi fiecare cuvânt pe care îl va rosti. Ascultătorii nu au niciodată urechi de cratiță!
Voi păși în Fața Tatălui fără teamă. Dumnezeu mă vede prin El!
Și, spre bucuria sau surprinderea mea, voi vedea că toți ceilalți frați de credință vor fi ca El! Dumnezeu nu are șabloane diferite. Toți cei ce acceptă jertfe Sa facem parte din Mireasa Sa. Și Mireasa e Una!
Poate veți fi tentați să credeți că filosofez. C-am devenit utopic. Că vorbesc în metafore. Că spun lucruri de neatins. Credeți ce doriți: eu știu că în Cer nimeni nu va intra decât dacă va fi ca El! Asta e cerința dumnezeirii! Viza de intrare în cer e fotografia ta asemeni cu a Mântuitorului.
În ziua venirii Sale, și a aterizării noastre pe tărâmurile veșniciei, ne vom mai bucura de ceva: am scăpat de iad! Iadul rămâne afară. Oricine nu se aseamănă cu El va rămâne pe afară. Și Hristos zice că afară e „plânsul și scrâșnirea dinților!”
Luptați-vă să fiți ca El! Ca să nu vă asemănați Lui nu vă trebuie deloc efort!