Deși poate fi dificil, suntem chemați să urmăm exemplul lui Isus și să ne predăm totul în mâinile lui Dumnezeu.
Romani 12:1-2
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
În Vechiul Testament, jertfa era un mijloc de ispășire. Când o persoană păcătuia, aducea un animal pe altar, și prin moartea lui, reconcilierea era realizată. Ce înseamnă, așadar, pasajul de astăzi când Pavel îndeamnă credincioșii să-și „aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântăˮ (versetul 1)?
Din fericire, nu este nevoie să vărsăm sânge; Isus s-a ocupat de asta când a murit pe cruce pentru păcatele noastre. Ceea ce vrea Pavel să spună este că viețile noastre ar trebui să fie predate Domnului. O viață predată implică angajament. Este o decizie de a ne supune voinței lui Dumnezeu și Duhului Său sfânt în loc să urmăm propriile preferințe. Fiecare aspect al ființei noastre – trup, suflet și duh – trebuie să fie o jertfă vie.
Chiar dacă acest lucru poate suna trist, adevărata libertate și bucurie se găsesc atunci când ne predăm lui Cristos. Domnul a promis urmașilor Săi că viața în abundență vine din pierde pentru El (Matei 16:25). Psalmul 16:11 spune cel mai bine: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.ˮ
A deveni o jertfă vie pare a fi o sarcină dificilă – și este. Dar este o chemare cu care ne confruntăm avându-L pe Isus de partea noastră. Amintiți-vă: El este tovarășul nostru constant și vrea să ne ajute.
