Uneori abia după ce ajungem la destinație, vedem marile binecuvântări de după călătorie.
Galateni 6:9: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.ˮ
Lev Tolstoi a avut nevoie de șase ani (și cel puțin șapte versiuni) pentru a scrie romanul Război și pace, dar acum opera sa este considerată una dintre cele mai mari capodopere literare din toate timpurile. Ludwig van Beethoven a așteptat chiar mai mult pentru a prezenta cea mai bună compoziție a sa – Simfonia nr. 9. A durat nici mai mult, nici mai puțin de trei decenii.
Ce s-ar fi întâmplat dacă acești oameni ar fi renunțat pur și simplu? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi depășit toate frustrările și obstacolele? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi ascultat toate persoanele care le spuneau că nu se poate? Ei ar fi fost mai săraci din această cauză – și și noi la fel.
Uneori, promisiunile lui Dumnezeu pot părea și ele îndepărtate și prea dificile de atins. De aceea, mulți oameni caută soluții rapide. Până la urmă, ei consideră că, dacă Dumnezeu face o promisiune, nu ar dori El ca noi să o atingem și să o bucurăm de ea cât mai repede posibil? Nu neapărat. Atunci când încercăm să manipulăm circumstanțele și să „ajutămˮ pe Domnul să își împlinească promisiunea, este posibil să împiedicăm lucrurile bune pe care El le are în plan pentru noi. Din acest motiv, trebuie să fim răbdători și să ne amintim că parte din binecuvântare constă în încrederea și înțelepciunea dobândite în timpul așteptării.
