FARMECUL INCERTITUDINII
„A plecat fără să știe unde se duce.“ (Evrei 11.8)
„Vântul suflă încotro vrea, și‑i auzi vuietul; dar nu știi de unde
vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din
Duhul.“ (Ioan 3.8)
„Şi ce vom fi, nu s‑a arătat încă.“ (1 Ioan 3.2)
Noi tindem să privim incertitudinea ca pe un lucru rău, fiind-
că gândirea noastră se bazează prea mult pe matematică şi rațiune.
Însă viața spirituală este de aşa natură încât avem certitudine în in-
certitudinea noastră, aşa că nu ne facem „cuib“ nicăieri din punct
de vedere spiritual. Imediat ce ne facem „cuib“ într-o organizație,
un crez sau o convingere, ne confruntăm cu cea mai mare dintre
calamități – faptul că fiecare certitudine aduce cu sine moartea.
G. K. Chesterton, un autor nonconformist, a declarat că toate cer-
titudinile sunt „certitudini moarte“.
De la un capăt la altul al Bibliei observăm că sfera incertitudi-
nii este o sferă a bucuriei şi a încântării; certitudinea convingerilor
aduce nenorocire. Certitudinea în ceea ce Îl priveşte pe Dumne-
zeu înseamnă incertitudini în viață; pe când certitudinea în ceea
ce priveşte convingerile ne pune într-o poziție de incertitudine în
ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu. Certitudinea este emblema vieții
raționale; incertitudinea plină de har este emblema vieții spiritu-
ale, iar acestea două trebuie să coexiste. „Ce vom fi, nu s-a arătat
încă“ – suntem glorios de nesiguri de următorul pas, dar suntem
siguri pe Dumnezeu. Din clipa în care ne abandonăm în mâna lui
Dumnezeu şi ne îndreptăm atenția spre sarcina care ne este cel mai
aproape, El ne umple viața de surprize la fiecare pas; pe când dacă
devenim apărătorii unui anumit set de crezuri, ceva moare. Ori-
care certitudine face să moară ceva. Când suntem siguri pe o anu-
mită convingere, Îl ucidem pe Dumnezeu în viața noastră, pentru
că nu credem în El, ci credem convingerile noastre cu privire la El.
Tragedia religiei profesionale este că nu lasă loc de surprize; Îl an-
corăm atât de bine pe Dumnezeu în legile Lui, în doctrine denomi-
naționale şi în programe de biserică, încât Îl pierdem cu totul din
vedere. Nu putem să-L prindem pe Dumnezeu la colț şi nu putem
prinde nici viața spirituală la colț; a crede că putem face asta repre-
zintă un blestem al credinței denominaționale: ne socotim stăpânii
adevărului absolut şi credem că nimeni nu poate ajunge la el decât
aşa cum spunem noi. Isus Cristos a spus: „Dacă nu vă veți face ca
nişte copilaşi…“ Copilaşul are o singură certitudine: părinții lui. În
rest, totul e incertitudine. Drept urmare duce o viață cât se poate de
sănătoasă şi de plină de încântare. —Oswald Chambers
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
