În fiecare an, Istoriei Oamenilor de Culoare, ne invită să reflectăm nu numai asupra luptelor și realizărilor comunităților negre, ci și să ne confruntăm cu întrebările spirituale mai profunde care ne modelează identitatea și credința.
O provocare recurentă este concepția greșită că creștinismul este doar „religia omului alb”.
Așadar, să analizăm acest aspect.
O ISTORIE DUREROASĂ
Această opinie provine adesea dintr-un trecut foarte real și dureros. Este adevărat că creștinismul a fost uneori distorsionat și folosit ca armă pentru a susține sclavia și colonialismul. Pasaje din Scriptură au fost scoase din context pentru a scuza cruzimea, în timp ce sistemele de exploatare erau ascunse sub masca religiei.
În plus, mulți misionari coloniali au respins în totalitate tradițiile africane, etichetându-le ca „păgâne” sau „necivilizate”. Numele au fost schimbate, muzica și ritualurile au fost suprimate, iar înțelepciunea strămoșilor a fost adesea redusă la tăcere. Mesajul, deși neintenționat de unii, era adesea perceput astfel: a fi creștin însemna a-ți nega africanitatea.
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU ÎNTREAGA LUME
Totuși, această distorsionare nu reflectă esența Evangheliei, care este un Dumnezeu a cărui dragoste nu cunoaște granițe: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). Viața, moartea și învierea lui Isus nu au fost niciodată destinate unei singure rase. Evanghelia este radical incluzivă.
Biblia afirmă în mod consecvent această viziune. Galateni 3:28 declară că în Hristos „Nu mai este nici iudeu, nici grec, nu mai este nici rob, nici slobod, nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.”. Apocalipsa 7:9 zugrăvește o imagine glorioasă a cerului plin de oameni din „cu oameni din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă” care se închină înaintea tronului lui Dumnezeu.
De la începutul până la sfârșitul Scripturii, mesajul este clar: Împărăția lui Dumnezeu este frumos multirasială, multietnică și multiculturală.
ADEVĂRATELE ORIGINI ALE CREȘTINISMULUI
De fapt, creștinismul nu s-a născut în Londra, Roma sau Washington, ci în Orientul Mijlociu. Isus era un evreu din Nazaret, cu rădăcini în tradițiile Israelului (Ioan 1:45; Luca 4:16; Romani 9:4-5). Primii adepți erau bărbați și femei evrei, iar primele biserici s-au răspândit în Orientul Apropiat și Africa de Nord cu mult înainte ca Europa să îmbrățișeze Evanghelia (Faptele Apostolilor 1:13-14; Faptele Apostolilor 2:5; Faptele Apostolilor 11:19-20; Faptele Apostolilor 13:1; Faptele Apostolilor 18:24).
Chiar și în Noul Testament, vedem Africa împletită în povestea creștină. În Faptele Apostolilor 8 (27-39), eunucul etiopian devine unul dintre primii convertiți neevrei, ducând Evanghelia acasă, în Africa. Simon din Cirene, un bărbat din Africa de Nord, a purtat crucea lui Isus pe drumul spre Golgota (Marcu 15:21). Părinții Bisericii, precum Augustin din Hippo, Atanasie și Tertulian – toți africani – au pus bazele teologiei creștine pe care ne bazăm și astăzi.
Mai mult, nenumărați africani reduși în sclavie au descoperit în Hristos un Dumnezeu care le-a văzut suferința, le-a auzit strigătele și le-a promis libertatea. Ei s-au agățat de povestea Exodului, în care Dumnezeu și-a eliberat poporul din Egipt. Ei cântau cântece spirituale care purtau o speranță ascunsă, uneori chiar hărți ascunse către libertate. Credința lor nu era împrumutată – era a lor.
Aceeași Biblie folosită de unii pentru a justifica opresiunea a fost chiar cartea care a inspirat mișcările pentru abolire, drepturi civile și justiție. Personalități precum Harriet Tubman, Frederick Douglass, Sojourner Truth și Martin Luther King Jr. și-au tras puterea nu din religia creată de om, ci din Dumnezeul dreptății și milosteniei.
O BISERICĂ DIVERSĂ
Astăzi, Biserica globală este îmbogățită de darurile distincte ale creștinilor de culoare, date de Duhul Sfânt.
Dumnezeul Bibliei nu șterge cultura – El o răscumpără. Creatorul care a modelat fiecare națiune prețuiește și frumusețea expresiei africane.
Închinarea vibrantă, întruchipată și înrădăcinată în comunitate este una dintre marile comori pe care Biserica neagră le aduce lumii. De la chemarea și răspunsul predicării Evangheliei la cântecele de laudă care mișcă sufletul, de la mărturiile sincere la dansul bucuriei în închinare, creștinii de culoare au infuzat Biserica cu reziliență și creativitate care indică măreția lui Dumnezeu.
Aceasta este frumusețea Trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:12-14; Romani 12:4-5). Fiecare cultură aduce propria „aromă” de închinare, dar toate îl slăvesc pe același Mântuitor. Nu ne pierdem identitatea în Hristos; dimpotrivă, o găsim răscumpărată și țesută în marea tapiserie a harului lui Dumnezeu.
CONCLUZIE: O SINGURĂ FAMILIE, UN SINGUR MÂNTUITOR
Creștinismul nu este și nu a fost niciodată proprietatea unei singure rase sau culturi. Nu este „religia omului alb”. Nu își are originea în Europa și nu a fost creat ca instrument de opresiune. Abuzul credinței de către unii în acest scop nu ar trebui să șteargă adevărul Evangheliei în sine.
Creștinismul este o credință globală, înrădăcinată într-un Mântuitor, Iisus Hristos, născut în iudaism. Credința creștină a fost răspândită prin puterea Duhului Sfânt, îmbrățișată de oameni de pe toate continentele și de-a lungul secolelor.
Luna Istoriei Oamenilor de Culoare ne amintește că istoria creștinismului este și istoria Africii și a diasporei africane. Este o istorie a luptei, da, dar și a rezistenței, a creativității și a credinței de neclintit. Și este o istorie care ne îndreaptă spre ziua în care toate națiunile și popoarele vor sta în fața tronului lui Dumnezeu în unitate (Psalmul 86:9).
Evanghelia este vestea bună pentru toți oamenii, de pretutindeni.
Sursă articol: www.christiantoday.com
Traducere: Denisa Rus
