Poate fi un moment de răscruce în viața ta.
Se pot strânge atât de multe în suflet încât să nu mai știi cine ești. Pericolul stă în faptul că dacă nu mai știi cine ești, nu prea mai știi nici ce să faci, nici încotro să o apuci.
Mulți veți spune: eu nu am o asemenea întrebare.
Poate că nu o rostești cu voce tare, poate că nici în gândurile tale nu ai văzut-o, dar îți garantez că ea este acolo. După câte ai îndurat, după câte ți s-au întâmplat, după câte avalanșe au venit peste tine, îți garantez că întrebarea: cine sunt, așteaptă un răspuns.
Oamenii se grăbesc să îți spună cine ești.
Există o mulțime de ,,specialiști în păreriologie” , oameni care sunt grăbiți să îți spună ce părere au ei despre tine. Te rog, ia-ți puțin timp si răspunde tu, înainte să o facă ei. De regulă resimțim foarte dur si dureros comentariile altora despre noi atunci când nu am răspuns noi mai întâi la întrebarea: cine suntem.
Spre ce să privim, cum ne să evaluăm?
1. Familia
E locul unde așteptăm fericirea, e locul unde ne dorim cele mai mari împliniri. De aceea a devenit si locul celor mai mari bucurii sau, dimpotrivă, locul celor mai mari tristeți. Poate te uiți la alte familii care sunt atât de fericite ca mai apoi să te uiți spre tine si te întrebi: cu ce am greșit de sunt atât de nefericit, nefericită?
În primul rând, îți spun că oamenii sunt artiști si mulți fac poze de duminică. Nu te lăsa păcălit de faptul că alții afișează o fericire de nu se poate. Fiecare familie are suișurile si coborâșurile ei. Fiecare familie are tensiuni , lupte si neînțelegeri. Oamenii aleg uneori să se ascundă în spatele unor zâmbete chiar dacă au si ei greutățile lor. Deci nu da prea mult credit pozelor de duminică.
În al doilea rând, nu uita că fiecare om are libertatea de alegere. Chiar dacă vorbim de partenerul de viață sau copiii tăi, fiecare e liber să aleagă. Nu poți trăi în locul copiilor tăi. Nu poți obliga pe cel de lângă tine să fie așa cum ți-ai dori. De ce familia ta se poartă rău deși tu le faci bine? Răspunsul este că fiecare e liber să facă ce vrea. Dumnezeu a dat omului libertatea să facă ce vrea cu viața lui.
În al treilea rând, măsoară cine ești în familie prin ce dai, nu prin ce primești. Știu cât de greu îți este să fii tratat nedrept, să fii disprețuit, folosit, ca mai apoi să te simți aruncat pe jos. Nu te lăsa măsurat după cum se poartă ei, ci după cât lupți si investești tu. Măsura unui om este dată de truda sa, de investiția sa, de tăria lui de a sta pe poziții, de a lupta indiferent de ce primește în schimb.
Dacă lupți pentru copii tăi, dacă te rogi, postești si muncești pentru casa ta, tu ești un bun familist chiar dacă cei de lângă tine se poartă rău cu tine.
2. Banii
Lumea zilelor noastre se închină la bani, la poziție, la puterea pe care o dorește cu orice preț.
Poate te uiți la viața ta si te întrebi: ce am realizat? Nu am un serviciu deosebit, poate nu am serviciu deloc, nu am bani cât mi-as dori, nu sunt respectat pentru poziția mea profesională, simt că nu am nicio putere în societate.
Dacă te uiți la toate acestea poate că te simți descurajat si zici: sunt un nimeni. Nu te lăsa măsurat în mod cantitativ – cât ai, cât ai adunat – pentru ca s-ar putea ca unora care au mulți bani, faimă sau putere, Dumnezeu să le zică la sfârșit de viață: nebunule…!
Măsoară-te în următorul mod: binele, fericirea din viața ta stau în puterea banilor sau în puterea binecuvântării lui Dumnezeu? Acolo unde ești , ai devenit o binecuvântare pentru cei din jur? Ești pentru casa ta o binecuvântare sau un salariat cu leafă mare? Respectul celor de lângă tine e dat de chibzuința, înțelepciunea si integritatea ta sau de poziția, puterea si banii pe care îi ai?
Dacă ești o sursă de binecuvântare pentru cei din jur, dacă Dumnezeu binecuvântează lucrul mâinilor tale, atunci tu ești un om valoros chiar dacă nu ai bani, putere sau funcție.
3. Realizările
Ce am realizat până la vârsta aceasta? Cine o să îmi simtă lipsa dacă nu voi mai fi? Simt că nu am făcut nimic cu viața mea. Deseori ne întristăm si vorbim cu noi în acest fel. Poate cei pe care îi iubim, ne aruncă în față aceste reproșuri si ne simțim umiliți, copleșiți si ai sentimentul să fugi si să le lași baltă pe toate.
Adevăratele realizări vor trece pragul veșniciei. Cele care rămân aici, nu pot fi numite realizări. Știu că suntem asaltați de criterii precum: eficienta, performanța, profitul. Nu te lăsa înșelat de cuvinte născute prin birurile luxoase ale corporațiilor interesate doar de bani si putere, pentru că aceste vor rămâne aici, jos.
Cea mai mare realizare a ta este să fii mântuit. Știu că nu e realizarea ta, dar poate fi dezastrul tău. Știu că mântuirea este darul lui Dumnezeu, dar acest dar trebuie prețuit, îngrijit, folosit cu grijă. La ce i-ar folosi unui om să câștige lumea, dacă la capăt își pierde sufletul?
Toți vorbim de suflet, dar ne purtăm ca si cum nu am avea unul. Dacă în acesta zi poți spune: sufletul meu este plin de pace în mâinile lui Dumnezeu, tu ai trăit o viață plină, tu ai trăit o viață cu folos.
Nu te lăsa păcălit de mașina rapidă, dacă la final de viață vei lăsat pe jos.
Nu te bucura de casa mare, frumos mobilată, dacă la capăt vei fi lăsat la ușă.
Nu te lăsa păcălit de apelativele pompoase ale oamenilor, – șeful, boss, – dacă la final cerul îți va spune: blestematule.
Nu te lăsa păcălit de haina scumpă dacă la capăt de drum vei fi găsit dezbrăcat de Hristos.
Cine suntem? Suntem copiii lui Dumnezeu.
Un îndemn la încheiere:
Mulți ne cheltuim, ne risipim cu dragoste resursele, nu refuzăm să sărim în ajutorul semenilor, dar uităm că si noi suntem o investiție care își așteaptă timpul. Am convingerea în această dimineață că Dumnezeu îmi vorbește, spunându-mi că este vital să te ocupi de tine, de sufletul tău, de mintea ta, de ceea ce ești tu ca om.
Tot ai alergat pentru ceilalți, hrănindu-i, în timp ce tu ai rămas flămând.
Ai sărit în ajutorul celorlalți, dar pentru tine nu ai mers nici măcar o milă.
Ai bandajat rănile altora în timp ca ale tale sângerau.
Ai alocat timp pentru a asculta pe alții, dar cu sufletul tău nu ai stat nici măcar un minut.
Ai vorbit cu alții, ai sfătuit cu dragoste, cu milă, dar pentru tine nu ai găsit nicio vorbă.
E timpul să te hrănești.
Dumnezeu are pentru tine o hrană miezoasă si gustoasă. El îți întinde o masă îmbelșugată si vrea să îți hrănească sufletul. E timpul să strângi Cuvântul Lui în inima ta pentru ca să birui dezamăgirile, deznădejdea, sentimentul copleșitor de neputință, de irosire, acele tristeți care ne smulg sufletul si îl dezrădăcinează.
E vremea să petreci timp cu tine însuți.
O să îți vine greu, te vei simți stingher, dar după o vreme vei descoperi bucuria de a sta cu tine însuți, bucuria de a sta de vorbă cu sufletul tău. Vei deveni mult mai înțelept dacă te vei asculta si pe tine însuți. Măsura a ce suntem e dată de faptul că nu ne plictisim cu noi înșine. Nu căuta locuri exotice câtă vreme ai un univers interior fascinant. Împrietenește-te cu tine. Vei afla si vei învăța multe.
E timpul să lași rănile tale la lumină ca să le poți examina, să le lași timp să se vindece. Dacă nu dai jos armura de viteaz al altora, cum se vor vindeca rănile tale? Știi ce spun doctorii deseori: de ce ați venit atât de târziu? De ce nu ați făcut analize mai devreme?
Vino cu rănile tale în rugăciune, spune-i lui Dumnezeu durerea ta si cere-i ajutor. Dumnezeu are leac alinător, are balsam de vindecare.
Fiți binecuvăntați.
Sursa: Florin Ianovici – Facebook