Sâmbătă am ajuns în Bârlad cu echipa Renovatio. În parcul Mihai Eminescu am avut o slujbă de evanghelizare. Locul desemnat pentru eveniment s-a umplut imediat. În timpul slujbei doi jandarmi îmbrăcați în negru se îndreptau spre noi.
Unul dintre aceștia avea un caiet mare, negru, la vedere. Din limbajul corporal am dedus că veneau hotărâți să ne verifice. Deși aveam autorizare de la autorități, eram conștient că mereu există reguli de care nu avem habar. Plus că românul are o rezervă față de controale…
Deși eram la 10-20 de metrii de aceștia și mă uitat concentrat la ei, au evitat să mă privească, de unde am înțeles că nu-i a bună. Deodată o fetiță blondă, Ioana, cu o rochie de culoare roșie, care ținea în brațe un cățeluș, le-a ieșit polițiștilor în cale și pur și simplu l-a îmbrățișat pe unul dintre ei.
Aceasta s-a oprit vizibil încurcat, dar Ioana era ca scaiul și nu îi dădea drumul. Apoi brusc l-a luat și pe celălalt polițist în brațe. Cu toate că eram la distanță am văzut cum s-a înroșit, emoționat. După furtuna de îmbrățișări au stat puțin, s-au uitat la cei ce erau adunați și au plecat agale, liniștiți. Am știu atunci că îmbrățișarea Ioanei a fost modul prin care Dumnezeu ne-a ajutat.
Nu mai suntem copilași ca să întindem brațele către cei pe care îi iubim pentru a fi luați în brațe, dar tânjește sufletul după o pereche de brațe care să ne cuprindă. Nu există adăpost mai sigur ca brațele celui care te iubește.
Cafeaua nu mai trezește pe nimeni din istovirea care nu are legătură cu orele de somn, ci cu înstrăinarea care ne-a consumat cumplit. O fărâmă de iubire devine cel mai puternic combustibil pentru picioarele care aleargă și mâinile care trudesc. Oboseala ne-a doborât sufletul mai mult decât trupul.
Tatăl a îmbrățișat pe fiul risipitor.
Dragostea are nevoie de garanția că nu va fi părăsită. Când tatăl și-a strâns în brațe fiul pierdut și regăsit, i-a spus, de fapt, să fie liniștit că nu va fi aruncat, părăsit, dat la o parte, ci că mereu va fi un loc la masa sa. Și tu ai nevoie să fii îmbrățișat ca să îți liniștești inima, să nu te mai chircești de frică la gândul că poate mâine va fi casa goală.
Tatăl a îmbrățișat pe fiul risipitor.
Dragostea are nevoie de asigurarea că este prețuită. Tatăl și-a îmbrățișat fiul risipitor pentru că îi era dor de el. Când strângi în brațe cu dor, tu declari că celălalt contează, că este important pentru tine. Prea multe vorbe sunt contrazise de fapte. Vorbim dulce și ne purtăm amar. Când îmbrățișezi cu dor, vorba și fapta se întâlnesc.
Tatăl a îmbrățișat pe fiul risipitor.
Dragostea are nevoie de garanția că vei lupta pentru ea. Tatăl și-a îmbrățișat fiul risipitor ca nu cumva cineva să înceapă să arunce cu pietre. Dacă aruncați în el, veți da în mine, este declarația iubirii. Mulți se simt lăsați de izbeliște. Avem nevoie de cineva care să lupte pentru noi atunci când greșim. Ce bună ar fi o îmbrățișare atunci când ști că nu o meriți.
Mâinile s-au înfipt în buzunare.
Mâinile s-au înfipt în gâtul aproapelui.
Brațele nu se mai deschid, ci stau inerte.
Mâinile s-au pătat prin egoism și lăcomie.
Te rog, Doamne, curățește mâinile noastre și dă-ne dragostea de a îmbrățișa cu ele.
Dacă nimeni nu te mai îmbrățișează, dacă te simți uitat prin vreun colț din viață, să știi că Hristos Isus își deschide larg brațele pentru tine. Indiferent de ani, suntem ca niște copilași, iar Hristos va lua mereu copilașii în brațe și îi va binecuvânta.
Ioan s-a rezemat pe pieptul Domnului Isus. Hristos nu l-a îndepărtat. El știe că cea mai puternică fortăreață în războaiele vieții este în brațele celui ce te iubește.
Iubiții Domnului, luați în brațe pe cei pe care îi iubiți, iar Hristos să te țină și pe tine.
Sursă fotografie: www.unsplash.com
