EL ALEGE CU ÎNȚELEPCIUNE
„El ne alege moştenirea.” (Psalmul 47.4)
„Domnul este acesta, să facă ce va crede!” (1 Samuel 3.18)
În dimineața vieții mele am ales eu singur, şi mi‑am ales lucrurile frumoase și bune care mi‑au fost puse în faţă; dar acum, pe înserate, când umbrele se strâng tot mai aproape, alege Domnul pentru mine. Şi dacă am purtat până acum o cunună de trandafiri, nu o voi schimba bucuros cu una de spini dacă transferul acesta mă apropie mai mult de El?
Când paradisul meu pământesc a început să se întunece, când mi‑am pierdut cel mai bun partener de pe pământ și am rămas singur, atunci Domnul Și‑a adus aminte de prima mea dorință – dorința de părtășie cu El. Și cum ar fi putut face o alegere mai bună decât cea pe care o făcuse deja? Astfel, El a decis să fiu părtașla solitudinea Lui, să cunosc dulcea și cumplita tovărășie a suferinței, a întunericului, a percepţiei păcatului întregii lumi, pentru care a fost rănit de moarte, și a orelor care se scurg încet, măsurate în durere tăcută?
Îți mulțumesc, Doamne, pentru alegerea Ta!
––Josephine Butler
Când soare, lună, stele vor apune,
Fiindcă timpul şi‑a‑mplinit menirea;
Când toate ale vieţii lecţii bune
Şi‑or fi aflat în fapte împlinirea,
Atunci atâtea lucruri ignorate
Cândva de judecata noastră slabă,
Sau altele amarnic regretate
Fiindcă le privisem ca podoabă,
Vor apărea, din noaptea vieţii scurse,
Ca nişte fulgere cu străluciri stelare;
Vom înţelege clar, cu noi resurse,
Ce sens avea a Domnului purtare
Şi vom vedea că El al nostru bine
L‑a urmărit de fiecare dată,
Iar ce părea ciudat, nedrept în sine,
Avea ca sursă dragostea‑I curată.
Când am strigat privind degeaba‑n zare,
A fost fiindcă nu sosise ceasul:
Ne rezerva un har cu mult mai mare
Să biruim, să depăşim necazul.
Precum părinţii ce‑şi iubesc urmaşii
Nu le permit abuz de tot ce‑i dulce,
Şi Tatăl care ne veghează paşii,
Nu‑ngăduia ce‑i dulce să ne‑ncurce.
Există lucruri dulci, şi ne tentează,
Dar ele, sigur, nu ne‑ar face bine;
De‑aceea Dumnezeu ne limitează:
Să nu le‑atingem, braţul ni‑l reţine.
Ce face Domnul, astăzi nu‑nţelegem,
Dar vom pricepe mâine‑n Cer, acasă;
Voioşi să fim, şi‑ncrezători să mergem
Pe drumu‑ngust, căci El pe‑ai Săi nu‑i lasă.
Ştiţi, planul Său se‑aseamănă cu crinii:
Petalele lor albe şi curate
Nu le desfac nici gazda, nici vecinii,
Ci soarele prin muguri când răzbate.
Să nu forţăm nici noi a vremii roată,
Căci orice lucru timpul său îşi are;
Dar vine‑o zi când mintea o să poată
Pricepe clar a Domnului lucrare.
Şi‑atunci ajunşi, prin trudă răbdătoare,
În Patria odihnei dulci, depline,
Vom recunoaşte toţi, şi mic şi mare,
Că Domnul a lucrat nespus de bine.
––M.R. Smith
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
