TESTUL MĂREȚIEI AUTENTICE
„Mărturisiţi‑vă unii altora păcatele, şi rugaţi‑vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5.16)
„Mi‑aduc aminte astăzi de greşeala mea.” (Geneza 41.9)
Adevărata măreție a inimii se vede întotdeauna cel mai bine în recunoașterea greșelii. ––Autor necunoscut
Fii întotdeauna gata să‑ţi recunoști orice greșeală pe care ai fi putut‑o săvârși. Dacă la un moment dat ai gândit, ai spus sau ai făcut ceva greșit, nu te sfii să recunoști acest lucru. Să nu‑ți închipui că prin asta se va aduce vreo știrbire cauzei lui Dumnezeu; dimpotrivă, smerirea ta o va face şi mai strălucitoare.
Așadar, fii deschis și sincer când ești învinuit de ceva; nu căuta nici să te justifici apelând la scuze, nici să‑ți acoperi faptele, ci lasă să se vadă lucrurile așa cum sunt ele în realitate. Procedând astfel, nu numai că nu vei pune piedici în calea Evangheliei, dar o vei ajuta să înainteze. ––John Wesley
E mai plăcut să te smerești singur decât să fii umilit de alții.
––Reader Harris
Nimănui nu trebuie să‑i fie vreodată rușine să‑şi recunoască o oarecare greşeală, pentru că în felul acesta nu face altceva decât să arate că azi este mai înțelept decât ieri. ––Alexander Pope
Putem să vedem cum arată o binecuvântare provenită din recunoașterea propriilor greșeli şi din următoarea confesiune foarte sinceră și edificatoare a Maicii Tereza.
După ce vorbește despre lipsa abilităților ei muzicale, ea continuă:
„Știam că unele dintre celelalte novice m‑ar fi putut învăța. Dar eram prea mândră ca să pun întrebări. Mă temeam că astfel neștiința mea crasă va fi dată în vileag. La scurt timp după aceea mi s‑a oferit un exemplu bun și apoi, după ce Dumnezeu mi‑a deschis
ochii și am înțeles cât de păcătoasă era mândria mea, am fost gata să cer informații și ajutor până și de la nişte copii.
Și totuși, iată ce m‑a surprins: procedând astfel, nu mi‑a fost deloc știrbită nici credibilitatea și nici onoarea. Dimpotrivă, mi s‑a părut că după aceea Domnul meu mi‑a îmbunătățit abilitățile și memoria.
Reușeam să cânt, dar foarte prost, și lucrul acesta mă supăra – nu pentru că așfi eșuat în încercarea mea de a mă închina lui Dumnezeu, ci pentru că mă auzeau atât de mulți oameni. Așadar, supărarea mea era legată numai de propria onoare și de laudele oamenilor.
Le‑am spus că nu pot să fac ce fac alții, că nu pot să fac ceea ce așteptau de la mine. Iniţial mi‑a fost greu, dar nu după mult timp a început să mi se pară ceva normal, și chiar plăcut, faptul de a spune adevărul. Prin aceste nimicuri – și erau cu adevărat nimicuri, iar eu eram aşa de slabă încât să le îngădui să‑mi provoace atâta suferință – și pas cu pas, Maiestatea Sa Divină S‑a îndurat să‑mi dea putere.
Nu am fost niciodată bună la muzică și am încercat să‑mi fac partea mea în lucrarea aceasta împăturind robele celor care cântau în cor; și în timp ce făceam asta mă gândeam că îi slujesc în felul acesta pe îngerii lui Dumnezeu care Îl laudă atât de frumos.”
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
