PLINI DE CURAJ ÎN MĂRTURIE
„Întăriţi‑vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!” (2 Cronici 19.11)
„Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8.38)
Doi bărbați au intrat într‑un vagon de tren aproape plin și s‑au așezat în fața unui creștin pe nume John Smith. Nu după mult timp au început să bea, să înjure și să blesteme. După o vreme în sinea domnului Smith s‑a purtat următorul monolog:
„John, oamenii aceștia îi aparțin Satanei. Nu încape nici o îndoială și nici nu se rușinează deloc de asta. Tu cui îi aparții? Păi, Domnului Isus, desigur. Te bucuri sau ești supărat din cauza asta? Mă bucur, desigur. Cine știe că oamenii aceștia îi aparțin Diavolului? Oricine îi aude. Dar, cine știe că tu Îi aparții Domnului Isus Cristos? Păi, mă tem că nimeni. Vrei ca oamenii aceștia și ceilalți pasageri să știe? Sigur că da. Le vei spune? Da. Când? Acum.”
Și John Smith a început să cânte imnul „Lăudați puterea lui Isus”. Ceilalți pasageri, vădit interesaţi, s‑au întors cu faţa spre el. Dar cei doi bărbaţi care înjuraseră şi blestemaseră până în acel moment, au început să‑și bată joc de el și l‑au întrebat: „De ce faci atâta tămbălău?”
„Îi cânt Stăpânului meu”, le‑a răspuns John Smith. „În ultima jumătate de oră i‑ați cântat stăpânului vostru și l‑ați slujit; pentru restul călătoriei am să‑mi slujesc eu Stăpânul. Cristos este stăpânul meu. Sunt la fel de mândru de El cum sunteți și voi de stăpânul vostru. Dacă ceilalți pasageri nu au nimic de obiectat, acum e rândul meu.”
„Cântă”, s‑a auzit un cor de voci. Așa că John Smith a cântat. Cei doi hulitori s‑au mutat în scurt timp în alt vagon.
Atunci un bărbat cărunt l‑a apucat pe John Smith de mână și i‑a zis: „Am 80 de ani și de multă vreme predic Evanghelia. Am vrut să‑i mustru pe hulitorii aceia, dar n‑am avut curajul. Nu mai am mult de trăit, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu voi mai refuza niciodată să le arăt oamenilor cine sunt eu în realitate.”
Ce‑am spus eu astăzi despre Domnul?!
Nu mi‑a stat limba nici o clipă‑n gură,
Dar s‑a mişcat ca să distreze omul,
Sau ce‑am rostit sunt fraze din Scriptură?!
Am dat eu pentru Domnul mărturie?
Am aruncat sămânţă pe ogoare?
Sau orice şansă oferită mie
S‑a risipit ca ceaţa de sub soare?!
Prelucrare de C.M. a unui fragment dintr‑un poem scris de Jean H. Watson
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey