CREDINCIOȘI PLINI DE BUCURIE
„Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.” (Psalmul 5.11)
„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16.11)
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa.” (Romani 15.13)
Rugăciunea este menită să‑i aducă credinciosului care o rosteşte bucurie deplină și pace. Nu există sceptici fericiți, nici necredincioși plini de bucurie. Cea mai mare bucurie crește pe cea mai înaltă ramură a credinței. Cauza lipsei de bucurie este necredința. Prin urmare antidotul pentru lipsa de bucurie, această „roadă a Duhului”, este să avem mai multă credință în Domnul Isus.
Credința este singura poartă pe care poate intra Dumnezeu în sufletul omului, în fruntea unei procesiuni binecuvântate de fericire alcătuită din dragoste, bucurie și pace. Cât de mulți sunt aceia care încearcă zadarnic să le facă să intre pe poarta rațiunii! Cu toate că adevărul Lui intră pe această poartă, El Însuși nu poate intra decât pe poarta credinței. El este prea mare pentru logica noastră, dar nu și pentru credința noastră. ––Daniel Steele
Omul care are o minte conectată cu Cerul este unul plin de bucurie. Bucuria este cea mai scurtă și mai dreaptă cale spre împlinire, iar fără ea nu există satisfacție. Poate un om să stea lângă foc și să nu se încălzească, sau în plin soare și să nu aibă lumină? Este posibil ca inima ta să fie în Cer, și totuși tu să nu fii împlinit?
De ce oare atât de mulți creștini sunt înghețați și neîmpliniți? Nu cumva pentru că trăiesc departe de Cer? Și de ce oare atâția alți creștini își duc viața în căldură și împlinire? Nu cumva pentru că vin frecvent în prezența lui Dumnezeu? ––Richard Baxter
Ce mi‑ar fi viaţa, Doamne, fără Tine?
Doar un pustiu sălbatic, mohorât,
Ca un orfan ajuns pe căi străine,
Fără prieteni şi de toţi urât.309
De strălucirea sfintei Tale Feţe
Au parte doar cei sinceri credincioşi,
Căci Tu Te‑apropii, Tată, cu blândeţe
De cei mai slabi, mai răi, mai păcătoşi.
Ce‑i pământesc aduce cu pustiul
Lipsit de apă, viaţă, străluciri;
Dar să cunoşti pe Tatăl şi pe Fiul
E taina nesfârşitei fericiri.
––Max I. Reich
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
