DRAGOSTEA CARE SE JERTFEȘTE
„El, cu toate că era bogat, S‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8.9)
„Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: «Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea, şi să Mă urmeze.»” (Matei 16.24)
Așadar, lepădare de sine înseamnă să renunțăm la lucruri cerute de propria noastră voință atunci când ea nu este în acord cu voia lui Dumnezeu, și să renunțăm la ele, indiferent cât de mult ne‑ar plăcea acele lucruri cerute de voința noastră. Înseamnă să ne refuzăm orice plăcere care nu vine de la Dumnezeu și care nu duce la Dumnezeu; înseamnă să părăsim efectiv calea pe care mergem, chiar dacă cealaltă cale care ni se propune nu este câtuşi de puţin plăcută și plină cu flori; înseamnă să refuzăm ceea ce știm că este otravă, chiar dacă gustul îi este îmbietor.
Cea mai mare piedică în calea primirii harului lui Dumnezeu și a creșterii noastre în acest har este lipsa dorinței de a ne lepăda de noi înșine și de a ne lua crucea de fiecare zi.
Deşi‑a zidit palate prin cuvânt,
N‑a prea avut un loc să‑Şi pună capul;
La mari mulţimi El pâinile le‑a frânt,
Dar a umblat flămând, lipsit ca napul.
Cu legiuni de îngeri, o duzină,
El n‑a fugit de săbii şi ciomege;
Cu propriul sânge‑a şters a lumii vină,
Împovărat cu munţi de făr’delege.
Din coasta Lui de‑o suliţă străpunsă
A izbucnit izvorul cald al milei,
Şi mântuirea, mii de ani ascunsă,
E azi mai clară ca lumina zilei.
Admir miracolele‑nfăptuite
Dar mă uimesc minuni potenţiale:
Cum poţi, având puteri nebănuite,
Să nu ţii piept cohortelor brutale?!
Oh, ştim că El S‑a dezbrăcat de Sine,
Smerit şi‑ascultător chiar pân’la moarte,
De har şi‑un loc în slăvile divine,
Cu bucurie să ne facă parte.
––Richard Chenevix Trench
Dorințele firești ale fiecăruia dintre noi sunt să avem haine mai frumoase, mâncare mai bună, case mai mari, mai multe aparate, mai multe LUCRURI; dar când devenim făpturi noi în Cristos, dorințele noastre se transformă radical. Din acel moment pasiunea noastră este să‑L slujim pe Cristos și să folosim cât mai puține din lucrurile acestei lumi, pentru ca Dumnezeu să aibă o parte mai însemnată din posesiunile noastre.
Atunci va putea Dumnezeu să evanghelizeze lumea – când fiecare copil al Său va spune: „Nu vreau să am mai multă mobilă, mai mulți bani, mai multe lucruri; vreau numai ceea ce este de strictă necesitate. Voi cheltui cât mai puţin cu putinţă, ca să‑mi rămână cât mai mult pentru Dumnezeu. Am o singură viață de trăit, şi tocmai de aceea trebuie s‑o pun pe toată la dispoziția lui Dumnezeu, pentru lucrarea Lui.” ––Norman Grubb
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
